tag:blogger.com,1999:blog-75825130171808309872011-10-08T00:04:28.485-07:00Viaţa este războiul dus de Dumnezeu împotriva diavolului. Câmpul de bătălie sunt eu.Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.comBlogger101100tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-82777823989061667802011-05-15T10:06:00.000-07:002011-05-15T10:07:05.911-07:00- Albastru.<br />- Cer.<br />- Pff, chiar cred că poţi mai bine de-atât.<br />- Cerul e albastru.<br />- Hai puştoaico, fii mai creativă. Încercăm din nou: Albastru!<br />- Ă.. apă?<br /><br />Gyilkos mă priveşte sceptic, după care schiţează un surâs.<br /><br />- Marea e un cer răsturnat. Tu practic tocmai mi-ai spus "cer" de două ori, cum ai auzit de albastru.<br />- Şi tu la ce naiba te gândeşti prima oară când auzi "albastru"?<br />- La viaţă.<br />- Viaţă?<br />- Da. Viaţă. <br />- Bine.. viaţă. Da roşu?<br />- Tot viaţă.<br />- Ă.. galben?<br />- În orice caz, viaţă.<br />- Pentru tine toate culorile înseamnă viaţă?<br />- Nu toate..<br />- Dar am voie să ştiu cum faci legătura?<br />- Bine, mă bine, revenim la albastru: Terra, planeta albastră. Ce găsim aici? Viaţă!<br />- Parcă ai spus că apa nu se pune..<br />- Păi apa simplă nu se pune, trebuia să specifici! Elixirul vieţii! Condiţia lichidă! Necesitatea transparentă fără de gust şi fără de miros! H2O! Orizontul albastru! Că dacă e s-o luăm cum ai spus-o tu, apă avem şi în bidonul de cinci litrii din portbagaj.<br />- Bine, bine, cum zici tu. Atunci dacă albastru înseamnă viaţă, roşu cum poate să-nsemne acelaşi lucru?<br />- Tu la ce te gândeşti prima oară când auzi "roşu"?<br />- La dulceaţa de fragi a mătuşii mele.<br /><br />Gyilkos râde.<br /><br />- De ce râzi?<br />- Că răspunsul tău nu se pune.<br />- De ce nu se pune?<br />- Cum ţi-am spus la "cer" să gândeşti mai creativ, acum cauţi să-ţi speli eticheta de om fără de imaginaţie. <br />- Aberaţii...<br />- France, zi-mi sincer. La ce te gândeşti prima oară când auzi cuvântul "roşu"?<br />- La sânge.<br />- Poftim, ţi-ai lămurit singură curiozitatea. Şi eu mă gândesc într-o oarecare măsură la sânge, atunci când aud "roşu". Dar eu, spre deosebire de tine, nu mă gândesc la sânge ca la o pată enormă de roşu pe un halat alb.<br />- Adică?<br />- Adică, tu... oamenii în general, cum aud de "sânge" se gândesc la moarte.<br />- Cum de eşti tu atât de sigură? Eu nu mă gândeam la moarte, mă gândeam doar la ceva roş..<br />- Ai spus sânge.<br />- Da, şi?<br />- Sângele nu poate să dea viaţă dacă nu accelerează intravenos, nu-i aşa?<br />- Unde vrei să ajungi cu asta?<br />- Întreabă-mă din nou la ce mă gândesc când aud "roşu".<br />- La ce te gândeşti când auzi "roşu"?<br />- La puls.<br />- Gyilkos, da e aceeaşi chestie.<br />- Nu e! Pulsul asigură viaţa. O pată mare de sânge pe un halat alb, nu chiar..<br />- Bine, fie, şi galben?!<br />- Galben, în vocabularul meu, înseamnă mişcare!<br />- Ă.. legătura?<br />- Nu ştiu despre alţii, dar eu, atunci când alerg, mă simt mai vie ca niciodată.<br />- Când alergi?!<br />- O, da! Şi-n plus, galbenul stimulează sistemul nervos şi munca intelectuală. Am citit o carte psihologică foarte tare despre culori, şi chiar vreau să spun că, de când mi-am vopsit camera de lucru în galben, dau un randament de mă uimesc şi pe mine!<br />- Serios?<br />- Ooo, da!<br />- Pereţii camerei mele sunt albaştrii.<br />- Mmm, albastru e contradictoriu. Acum că mi-ai spus, nu mă mai mir că ai optat pentru "cer".<br />- Despre ce tot vorbeşti, albastru e o culoare extraordinară.<br />- Într-adevăr, e culoarea ideală atunci când vrei să te odihneşti, însă, provoacă stări de somnolenţă. Dacă începi să faci o treabă într-o cameră cu pereţii albaştrii, după trei sferturi de oră începi să caşti. Zi de n-am dreptate.<br />- N-ai dreptate.<br /><br />Gyilkos îşi ia ochii de la drum pentru a mă privi, zâmbind.<br /><br />- Bine, ai dreptate, da m-am săturat să tot contra-argumentezi tot ce-ţi spun.<br />- Da.. ăsta e unul din motivele pentru care n-am fost plăcută de colegele mele la şcoală. Tot mereu eram eu don-şoara Deşteptovici.<br />- Deci, donşoara Deşteptovici, pentru dumneavoastră, albastru e viaţă, roşu e viaţă, galben e viaţă. Pentru mine, "viaţă" ar fi, cel mai probabil, verdele.<br />- O, şi încă ce viaţă e verdele..<br />- Şi verdele e viaţă pentru tine?<br />- Mai degrabă "droguri", da fiecare cu părerile sale, ce să-i faci.<br />- Deci tu vrei să spui că, verdele, culoarea a tot ce este viu pe această planetă, pentru tine nu inseamnă viaţă.<br />- Mm.. nu ştiu. Pentru mine înseamnă distracţie mai degrabă decât viaţă. Ştii că drogurile, înainte să te omoare, te prostesc, nu?!<br />- Toate celelalte culori înseamnă viaţă pentru tine, mai puţin verdele?<br />- Şi mov.<br />- La ce te gândeşti când auzi mov?<br />- La sex.<br /><br />Pufnesc în râs.<br /><br />- Ăla-i mai degrabă roşu.<br />- Naah. Dragostea fizică e roşu. Sexul e mov. Hrănirea aia carnală reciprocă e mov. Când mă gândesc la "mov", mă gândesc la un organ..<br />- Ok, ok, ok, chiar cred că am înţeles.<br />- Cât poţi fi de simpatică. Nu de organul ăla vorbesc. Parcă sexul în sine e un organ.. Un organ care începe să funcţioneze şi se face din ce în ce mai mare până explodează.<br />- Doamne, cât de ciudată poţi să fi.<br />- Am spus eu cumva că sunt de pe această planetă? N-am spus aşa ceva.<br />- Îmi place de tine...<br /><br />Gyilkos îşi ia, din nou, ochii de la drum şi se uită la mine cu colţurile gurii uşor îndreptate spre urechi. Îşi ia mâna dreaptă de pe volan şi-mi mângâie scurt piciorul stâng, gest care a vrut să-i înlocuiască replica "Şi mie îmi place de tine". S-o întreb, să n-o întreb, s-o înteb, să n-o întreb, sincer, nu ştiu ce naiba să fac, dar prefer să n-o întreb că nu vreau s-o bag în toţi sperieţii.<br /><br />- Cât mai avem până la graniţă?<br />- Puţin mai mult de patru ore. Ai obosit?<br />- Nici vorbă.. <br />- Ne mai jucăm jocul cu asocierile?<br />- Nu, că mă sperii.<br />- Hai măi, nu sunt atât de rea. Sunt chiar atât de rea?<br />- N-ai nici cea mai vagă idee...<br />- Bine, atunci, hai să ne jucăm jocul cu cele douăzeci de întrebări.<br />- Ăsta cum mai e?<br />- Eu îţi pun douăzeci de întrebări, iar tu răspunzi sincer.<br /><br />Pufnesc în râs.<br /><br />- Halal joc.<br />- Jalnică scuză să încerc a te cunoaşte mai bine?<br />- De ce ai vrea să mă cunoşti mai bine?<br />- Hei. Fără ocoliri. Întrebările retorice sunt strategia mea, nu a ta.<br />- Bine, fie...<br />- Deci? Accepţi?<br />- Îhî... cine începe?<br />- Normal că eu: Ambii părinţi îţi mai sunt în viaţă?<br />- Da.<br />- Mai sunt împreună?<br />- Nu.<br />- Când au divorţat?<br />- Niciodată n-au fost căsătoriţi.<br />- Câţi ani aveai când s-au despărţit?<br />- N-aveam nici ani, nici luni, doar săptămâni de hrănit din placenta mumămii.<br />- Deci.. tatăl tău a părăsit-o pe mama ta de-ndată ce a aflat că e grav..<br />- Gill, te rog, nu insista pe subiect. <br /><br />Gyilkos se uită scurt la mine cu o urmă de compasiune. Nu-mi place.<br /><br />- Anotimp preferat?<br /><br />Mă uit la superba şoferiţă, să văd dacă îşi bate joc de mine, după care pufnesc într-un râs zguduitor. Gill, molipsindu-se de sughiţurile mele sacadate, începe şi ea să râdă în timp ce întreabă "Ce?! Ce-am zis? De ce râzi, ce măă?!"<br /><br />- Anotimpul preferat? Tu-ţi baţi joc de mine? Ce s-a ales de întrebările gen "La câţi ani ţi-ai pierdut virginitatea?" sau "Ai combinat vre-odată pastile cu alcool?"<br />- De ce ai crede că m-ar interesa aşa ceva?<br />- De ce te-ar interesa anotimpul meu preferat, atunci?<br />- Pentru că anotimpul preferat spune multe despre temperamentul unui om.<br />- Ah, serios? Şi după ce-ţi răsund, ce căcat de întrebare urmează?! Culoare preferată? Film preferat? Muzică preferată? Actorul cu care mi-am dori să mi-o trag încă înainte să ştiu ce-i aia?!<br /><br />După ce-am zis toate astea, bag de seamă că, dacă mai ridicam puţin vocea, ţipam la ea, de-a dreptul. Gyilkos nu se mai uită a mine, ci ţintă la drum. Dacă nu i s-ar mişca mâinile pe volan, aş zice că e o păpuşă de marmură, a cărei sculptor a făcut-o dinadins atât de... dezamăgită?! Stai... dezamăgire e pe chipul acela?!<br /><br />- Îmi cer scuze dacă te-am insultat cu ceva.. doar că... după întrebarea despre părinţi, să întrebi ceva atât de inofensiv mi se părea oarecum...<br />- Ridicol. Ştiu. N-ai de ce să-ţi ceri scuze. În familii destrămate, părinţii sunt un subiect delicat, şi-mi pare rău că mi-am băgat nasul. Nu vreau să intru cu bocancii în picioare, în mintea ta. Vreau doar să văd ce fel de om eşti.<br />- Primăvara.<br />- ...Poftim?<br />- Anotimpul meu preferat e primăvara.<br />- A... Tare. Culoarea preferată?<br />- Ce-nseamnă asta?<br />- Nimic. Sunt întrebări inofensive..<br />- Nu, nu asta... Primăvara. Ce spune anotimpul meu preferat despre mine?<br /><br />Gill zâmbeşte, fericită că, în sfârşit îi înţeleg filtrele de analiză psihologică.<br /><br />- Te bucuri de succesele altora mai mult decât propiile succese. Chiar şi marile realizări personale îţi aduc mici satisfacţii. Îţi plac poveştile care se termină cu bine, cu toate că nu te consideri demnă de un sfârşit presărat cu conffetti şi eşti un om pesimist, a cărui speranţe îl fac să se simtă vinovat de propiile aşteptări.<br />- N-are cum. Primăvara?! Primăvara e un anotimp cald, n-are cum să denote pesimism şi.. celelalte chestii de care zici.<br />- În cazul tău, da.<br />- De ce numai în cazul meu?!<br />- Hai, Francesca, recunoaşte. Eşti o persoană optimistă?!<br /><br />Fiinţa asta mă bagă-n ceaţă total.<br /><br />- Ăă.. nu.<br />- Păi, vezi?<br />- Ce m-a dat de gol?<br />- Primăvara e, într-adevăr, un anotimp cald şi colorat, însă, e anotimpul preferat al persoanelor fără multă încredere în forţele propii. Această alegere e apelul la natură, apelul la sine atunci când ai prea multe pe suflet. Îţi preferi propia companie şi propiile gânduri, decât să stai toată ziua bunăziua în preajma unui anumit număr de cunoştiinţe. Primăvara e sensibilitate. Fragilitate. Tulburări îngropate sub un zâmbet. Solitaritate. Am nimerit-o?<br />- Nu ştiu ce să zic.. nu prea. Ador să am prieteni prin preajmă.<br />- Prin preajmă, dar nu prea des pe lângă tine. <br />- Mmm...<br />- În fine. Culoarea preferată?<br />- Verde.<br />- Vezi? Verdele e culoarea primăverii, ceea ce subliniază ceea ce tocmai ţi-am spus.<br />- Interesant punct de vedere..<br />- Film preferat?<br />- Ştii, Gill, nu trebuie să-mi pui întrebările de care am făcut mişto mai adineauri... recunosc că am sărit calul, nu îţi subestimez talentul de a..<br />- Nu, nu, că asta chiar mă interesează.<br />- Şi dupaia ce urmează? Muzica preferată şi actorul cu care mi-am dori să mi-o trag încă înainte să ştiu ce-i aia?<br />- Da.<br />- Joci murdar.<br />- Ştiu. Nu-i aşa că-i palpitant?<br />- Filmul meu preferat e "Pe aripile vântului"..<br />- Ohh! Ce film! Iisuse, ce mai film! Superbă alegere, sunt mândră de tine! Muzică?<br />- 50 Cent.<br /><br />Gill se uită şocată la mine, cu gura întredeschisă. <br /><br />- Nu te cred!<br /><br />Eu încerc să stau serioasă, dar n-am fost niciodată o actriţă bună, aşa că pufnesc în râs ca să-şi dea seama că m-a prins cu jalnica tentativă de a face o glumă.<br /><br />- Ştii, depinde. Ascult multă muzică, de regulă. Niciodată nu focalizez un artist anume pentru că iubesc anumite piese, niciodată tot albumul. Înţelegi la ce mă refer? <br />- Ai CD-uri originale? Cumpărate din propie iniţiativă?<br />- Da.. am câteva..<br />- Ia, s-auzim.<br />- Tina Turner, Rob Thomas, Alanis Morissette, Sonique, Nirvana.. am mai multe, dar n-am mai cotrobăit de mult printre ele. Le-am cumpărat pe toate mai de mult..<br />- Soul şi Rock, dar mai trădezi şi cu câte Old School Hip Hop din când în când. De asemenea am o vagă presimţire că şi Jazz-ul te relaxează. <br /><br />Doamne, câtă psihologie exersează gagica asta pe mine! <br /><br />- Bine ochit.<br />- Acum întrebarea cu actorul..<br />- Salma Hayek.<br /><br />Gill râde.<br /><br />- Am zis actor, nu actriţă.<br />- Actorii nu sunt genul meu.<br />- Mi-am dat seama, dar totuşi.. o mică fantezie acolo, când erai mică şi-ţi era prea frică să recunoşti că eşti atrasă de fete? Nimic, nimic?<br />- Mmnu.. nu chiar.<br /><br />Gill îşi muşcă buza inferioară. Nu spune nimic timp de câteva secunde, după care trage pe dreapta, şi se întoarce spre mine, la fel de serioasă ca atunci când a scos pistolul, să mă supună la testul ăla stupid. <br /><br />- Ce...<br /><br />Dar înainte să-mi pot răsfoi prin vocabular cu voce tare, palmele fine ale asasinei îmi cuprind chipul, iar ochii acesteia îmi capsează pe retine un singur gând: "Vrea să mă sărute!" Se mişcă lent.. incredibil de lent. Se apleacă spre mine şi îşi apasă buzele pe fruntea mea. Îi adulmec parfumul de pe gât.. îmi vine să-mi înfig dinţii în el, dar, în schimb, închid ochii şi îmi ţin respiraţia. Gyilos îşi mângâie obrazul de al meu în timp ce expiră uşor tremurat. Îi simt genele pe tâmplă, şi nasul lângă al meu... coboară spre gât. Îi sărută baza. Simt un fior plăcut în clipa în care îşi dezlipeşte gura de gâtul meu, ştiind unde urmează s-o planteze. <br />Mie nu îmi plac săruturile tandre, însă Gill nu ştie asta. Mângâierea buzelor ei pe ale mele este atât de catifelată că îmi vine să râd, sub pretextul că mă gâdilă. Vreau mai mult, însă în clipa în care vreau să-mi deschid gura, s-o invit înăuntru, sparge sărutul, şi, o dată cu el, toată atracţia sexuală faţă de ea care m-a încercat până acum. <br /><br />Îşi bate joc de mine. Iar, din pricina acestui gând, expir aerul pe care, de emoţii, l-am ţinut încuiat în piept în timp ce ea se juca de-a seducţia cu mutra mea. Degeaba m-am extaziat eu ca un adolescent virgin care se trezeşte cu o Angelină Jolie blondă în aşternut. Gill nu mă place. Şi nu e vorba că nu mă place ca om, nu mă place ca gen. Vrea ceva de la mine, dar nu ceea ce aş fi dispusă să-i ofer. Prima pupătură m-a băgat în ceaţă. Asta, a doua, a evaporat ceaţa întru totul.<br /><br />Am mai făcut eu gafa asta o dată. Eram în clasa doişpea, iar tipa cu care o ardeam după şcoală era cu un an mai mică decât mine. Făcea spropouri idioate, dar care mă încingeau, mă ciupea de fund sau sâni, iar o dată când eram la ea acasă, m-a rugat să o las să mă sărute. Normal că am lăsat-o. Numai că eu, cu mentalitatea mea de linie dreaptă, mi-era imposibil să nu cred că fata, de fapt, mă iubeşte, şi deaia mă tachinează în halul în care o făcea. Nici să-mi spună tipa cu propia ei gură că e doar curioasă să vadă cât control poate avea asupra mea, n-aş fi crezut-o. Fierbeam la foc mic după ea. Puteam să jur că mă vroia acolo unde o vroiam şi eu pe ea, dar în clipa în care mi-am confesat sentimentele, a fugit de mine, cu fundul lovit de propiile-i călcâie. Proasta! Dar mai proastă am fost eu, că am lăsat-o să mă bage în şah, când eu de fapt puteam să-i expediez regele cu un singur bobârnac.<br />Pare rău, Gill. Nu eşti prima care-şi forţează turele pe mine.<br /><br />- Ah, Francesca..<br /><br />Simt cum vibrează teatrul prefăcut din şoapta ei care s-a vrut senzuală.<br /><br />- Ia-mă cu tine.. te rog... ia-mă cu tine... hai să fugim împreună... Noi doua. Două nebune în lume. Hai să mergem împreună pe croaziera aia, şi să nu ne uităm înapoi. Să facem dragoste pe punte, în ritmul mării.. val.. după val.. după val.. după val..<br />- Nu.<br /><br />Agresivitatea răspunsului meu sec, a forţat-o să-şi deschidă ochii, iar în clipa următoare, să-şi retragă mâinile de pe faţa mea.<br /><br />- Dar... ce...?<br /><br />Dacă înainte să tragă pe dreapta, încă o consideram o femeie puternică, incredibil de inteligentă, care emana o sexualitate de-mi strica radarul... în acest moment, tot ce văd e o fetiţă tembelă, lacomă şi exagerat de narcisistă. Mă dezgustă. Îmi vine să cobor din maşină, să merg restul drumului pe jos.<br /><br />- Nu vreau. Porneşte maşina, te rog.<br /><br />În această clipă realizez că, toată conversaţia noastră de până acum, a fost condusă de ea. Eu eram marioneta ei vorbitoare, amica aia căreia îi poţi controla sforile. De câteva ore de când o ştiu, parcă ea mi-a devenit coloană vertebrală, iar comenzile creierului meu, au trecut mai întâi pe la ea. Acum că am schimbat foaia, s-a crispat toată de parcă i-am apăsat butonul de dezactivare<br />Confuză, aşa-zisa asasină e pentru prima dată în pană de cuvinte. Porneşte maşina.<br /><br />- Îmi pare rău dacă sărutul meu te-a ofensat. Am crezut că..<br />- Nu m-ai ofensat. <br /><br />Gill e toată încordată. Prezenţa mea este, brusc, stânjenitoare pentru ea. Planul ei n-a decurs cum şi-a dorit.. Ea s-ar fi aşteptat să-i răspund cu "Da! DA! Val după val după val după val!", dar sărutul ăla jalnic m-a convins că puştoaica asta nu-i de mine. Nu mai merge cu aceeaşi viteză ca până acum, semn că nu mai încearcă să mă impresioneze. Totuşi, privirile ei spre mine, din trei în trei secunde spre mine, îi trădează anxietatea şi nerăbdarea de a pune din nou stăpânire pe şirea spinării mele. <br /><br />- Încă n-am terminat jocul. Ia zi-mi.. mâncarea preferată?<br /><br />Mă arde gâtul să-i răspund cu "vită în sânge", curioasă de ce aberaţii de natură psihologică, mega-super-hiper-terra complicate, mai inventează de data asta.<br /><br />- Foamea.<br /><br />Iar cu astea fiind spuse, stima lui Gill pentru propia persoană tocmai a scăzut la o cifră cu minus. Se ofticată la culme că refuz s-o iau cu mine în această aventură spre care mă îndrept. Se pare că nu-i nici pe departe una dintre cele mai de încredere secretare ale lui tăticu. Ea vrea pericole şi primeşte siguranţă, iar numele de "asasină" precis e auto-proclamat. Cât de oarbă am putut fi. Acum că mă uit mai bine la ea, are maxim nouăşpe ani. Copil. E un copil care se rvea om mare, trecut prin de toate şi respectat ca atare. Desigur că vrea adrenalina care mă aşteaptă pe mine, de vreme ce ea primeşte doar munca suplimentară. <br />Gill cotrobăie cu o mână în colecţia ei de CD-uri şi pune, ca-să-vezi!, un CD cu 50 cent, aşa, pentru bucuria timpanelor mele. Iar în ciuda acestui fapt, e mai mult decât evident că, prin acest gest, îmi flutură steagul alb sub nas, recunoscându-şi înfrângerea:<br /><br />Restul drumului, de trei ore şi puţin, îl petrecem într-o deplină tăcere, ascultând albumul lui 50 Cent din nou şi din nou şi din nou şi din nou...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-8277782398906166780?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-42688941683468335472011-01-03T14:48:00.001-08:002011-01-03T23:36:31.520-08:00- Vorbeşti a naibii de bine româneşte.. eşti de-a noastră, nu?<br />- Da şi nu.. mama e româncă, dar am copilărit pe navetă, între Timişoara şi Szeged. Mama mea lucra acolo.. în Szeged, adică. N-avea cu cine să mă lase cât lucra ea, zece ore pe zi, aşa că mă lua cu ea. Era bucătăreasă într-o cantină. Nu îşi găsise nicăieri de lucru în Timişoara, că altfel nu călca nici moartă la unguri. Pe cât îi ura pe maghiari, pe atât îi adoram eu. Îmi plăcea la nebunie în Ungaria.. Mai degrabă mă simţeam în Szeged ca acasă, în acea cantină infectă, decât în garsoniera timişoreană. Chiar.. sunt curioasă ce s-a ales de mama. Dacă mai face naveta, sau s-a mutat în Szeged ca să economisească banii de transport.. Habar n-am, nu i-am mai auzit vocea de un an jumate. Biggie mă mai pune s-o sun din când în când.. nici nu ştiu de ce se oboseşte, că oricum nu m-am înţeles niciodată extraordinar de bine cu ea. Big Daddy m-a luat sub aripa sa protectoare din ziua în care am împlinit şaişpe' ani. Ăă, da, şi.. ei bine, mi-a luat un apartament în Cluj unde am stat singură până am terminat liceul şi dupaia şi facultatea de relaţii internaţionale. Nu mi-a ajutat la nimic, dar a vrut el să am studii.. Nici acum nu înţeleg de ce.<br /><br />Gill dă ochii peste cap şi face o grimasă ca să mă facă să-i zâmbesc. Îi zâmbesc, aşa că o ia ca pe o încurajare să-şi continue povestea.<br /><br />- Eu am vrut să studiez pe ungureşte, dar Biggie nu m-a lăsat. A preferat s-o ard dur în ardelenisme decât să mă dăruiesc Ungariei, unde îmi plăcea mie. Ce să-i faci, are el o slăbiciune pentru românce.. Nu ştiu dacă ai auzit, dar e jumate japonez, jumate rus. Ce combinaţie mai e şi aia, frate?! Japon-rus?! Un gălbejit cu sângele-ngheţat de Siberia? Nici nu e de mirare că e fan al limbii latine. Româna, chipurile, are mai multe trăsături latineşti decât portugheza, spaniola, italiana sau franceza. Ştiai asta?<br />- Da, ştiam..<br />- Eu nu.. am aflat de curând. Mi se pare a naibii de ciudat..<br />- De ce?<br />- Nu ştiu.. parcă nu ne mândrim suficient cu sângele nostru. Uită-te la nemţi. Mănâncă latina pe pâine, dar noi? Începem conjugările de abea în clasa a opta, şi până-ntr-a noua, şi la auzul celor mai simple cuvinte latineşti, dăm ochii peste cap. Nu vreau să generalizez, dar, pentru mine cel puţin, latina a fost teroare.<br />- Da, şi pentru mine. În a opta am fost la olimpiadă, şi într-a noua era cât pe ce să rămân corigentă.<br />- I-auzi. Cum aşa?<br />- Mă încurcam în timpuri şi cazuri..<br />- Doamne ce le-am detestat. Şi pe româneşte, şi pe ungureşte.<br />- Eu vorbesc de latină.<br />- Eu vorbesc detoate, da nu mă pune să-ţi explic de niciunele, că mi se înoadă limba!<br /><br />Gill şi cu mine începem să râdem un râs din acela de două vechi prietene, devenite între timp mame, care râd de năzbâtiile copiilor lor, la o cafea după prânz. Mă simt bine în preajma ei. Parcă e un Marian varianta feminină. <br />..Marian..<br /><br />Înotând în fântâna propriei conştiinţe, nu bag de seamă acul care indică vitezomania şoferiţei mele. O plac din ce în ce mai mult pe tipa asta!<br /><br />- Nu ar fi înţelept din partea mea să-mi pun centura?<br />- Nu cred că e nevoie.. sunt o şoferiţă bună, să ştii.. iar păpuşa asta niciodată nu m-a dezamăgit când gonea poliţia după mine, deci nu-ţi fă probleme.<br />- Ok.. cum ai reuşit să ţi-o tunezi în halul ăsta?<br /><br />Gill zâmbeşte ştrengăreşte.<br /><br />- Am primit-o cadou de la şefu'. Surpriză de majorat. Mi-a dat tati mare o petrecere mai ceva decât vezi pe la televizoarele astea.. pe MTV.. cum se numea emisiunea aia..?<br />- Care?<br />- Aia unde toate fâţele de şaişpe ani fac ditamai petrecerea de ziua lor.. şi invită tot mapamontu', şi vine Emtivi-ul să le filmeze cum fac crize de isterie că primesc un tort cu cinci etaje şi nu cu şapte, aşa cum şi-au dorit.. sau că tati refuză să plătească rochia de trei mii de dolari, dar după un uragan de urlete şi o cascadă de lacrimi, tot o primesc.. ştii tu, emisiunea aia..<br />- My super sweet sixteen?<br />- Aşa, aia! No, şi eu am primit o petrecere de genul.. a fost tare. Încăperea era imensă şi toţi invitaţii erau atât de frumoşi.. Big Daddy angajase doi stilişti pentru mine.. şi un bucătar chinez, că ştia cât de mult îmi place mâncarea chinezească. N-o să-ţi vină să crezi, dar.. îl ştii pe Chingy? Rapperul?<br />- Parcă da..<br />- Eram înebunită după el în vremurile mele adolescentine. Aveam postere cu el pretutindeni şi îi imprimasem poza pe perna pe care dormeam. Big Daddy totdeauna mă lua peste picior din cauza asta.<br />- Chingy a fost la ziua ta?<br />- Da. A venit special pentru mine.. Mi-a şi dedicat o piesă, dar nu îţi spun care, pentru că a fost destul de penibil.. Ce puţin, lui Big Daddy nu i-a plăcut dedicaţia deloc. Doamne, ce mă mai distrez şi acum, când îi aduc aminte că făcea nişte mutre de zici că avea de gând să sară din fotoliu, şi să meargă pe scenă să-i rupă gâtul lui Chingy.. A fost hilar! A naibii de hilar! Şi vrei să auzi partea cea mai dură a serii?<br />- Ă.. ai primit maşina asta?<br />- Da, şi asta, dar e o parte şi mai dură în toată povestea.<br />- ...?!<br />- L-am rugat pe Chingy să vină la o plimbare cu mine şi păpuşa, ca să-i testăm talentele. Ne-am făcut nevăzuţi timp de trei ore sau aşa.. <br />- .. Păpuşa?<br />- Maşina asta.. am botezat-o 'păpuşa'. De fapt a fost ideea lui Big Daddy, dar 'păpuşa' a rămas. Oricum, am condus ce am condus, până când am oprit într-o parcare pustie.. <br /><br />Timpanele îmi joacă feste?!?<br /><br />- ..Prima oară..?<br />- Ăhă.. Nu mi-a plăcut.<br /><br />Mă uit la ea neîncrezătoare. Deşi atentă la drum, Gill, simţind uitătura mea şocată pe profilul ei perfect, întoarce capul pentru o clipă, ca să-mi permită să-i citesc sinceritatea din privire.<br /><br />- Vorbesc serios, chiar nu mi-a plăcut. Rapper egoist a dracu'! A doua zi am aruncat perna cu poza lui, am rupt posterele cu el din camera mea şi le-am dat foc CD-urilor personalizate. Pur şi simplu l-am şters cu buretele.. parcă a fost felul meu de a încheia un capitol din viaţa mea. Am zburat acasă fără pic de regret.<br /><br />- Zburat acasă?<br />- Da.. mi-am ţinut ziua în Oraşul îngerilor. Am o pasiune pentru ideea de vis american. Am zburat eu, Biggie, cinci invitaţie selecţi şi păpuşa.<br />- .. Big Daddy Boo.. ţi-a ţinut ziua de majorat în Los Angeles..?<br />- Da.. e foarte generos cu toate secretarele sale. Cu mine, în mod deosebit.<br /><br />Gill îmi zâmbeşte cu subînţeles.<br /><br />- Câte secretare are?<br />- Multe.. cred că a atins suta anu' trecut. <br />- Uău..<br />- Nu te mira aşa.. şi tu vei deveni o secretară de-a sa.<br />- Pî.. poftim?<br />- Dacă această excursie a ta va fi un triumf, fără ca tu să aterizezi în pârnaie sau să-ţi dai duhul, desigur.<br />- Dar.. cum adică, devin secretara sa?<br />- De ce întrebi?<br />- Că am crezut că fac acest transport şi dupaia gata, ne vedem fiecare de viaţa şi treburile lui.<br />- Iubire, mă tem că n-ai înţeles o treabă..<br />- Ce treabă?<br />- Treaba e sudată. Tu eşti angajata lu' Big Daddy. Te-a angajat din clipa în care te-a scăpat de ani grei de pârnaie..<br />- Se pare că nimeni nu e dispus să asculte sau să înţeleagă..<br />- La ce te referi?<br />- La ce mă refer?! Unu la mână, eu nu mi-am dorit asta! Doi la mână, eu habar n-aveam cine mama naibii e Big Daddy Boo sau cu ce se ocupă! Credeam că e doar un dealer aleatoriu de iarbă, n-am ştiut că se ocupă cu mult mai multe activităţi ilegale decât mi-a spus Marian înainte să se întâmple incidentul meu cu salariul de la Fornetti, iar, trei la mână,..<br />- Tu cu guriţa ta i-ai spus că îi vei rămâne datoare.<br />- A contat chiar atât de mult?!<br />- Tati mare crede în puterea cuvântului. Te-a înregistrat, are dovezi. <br />- M-a înregistrat?!<br />- Normal. Îşi înregistrează absolut toate conversaţiile telefonice. De la cele cu avocatul până la cele în care îşi ceartă fiicele că şi-au uitat prânzul pentru şcoală, pe masa din bucătărie. Omul ăsta duce.. nu o viaţă dublă. O viaţă triplă. Cvadruplă, chiar! E soţ şi tată sub aceeaşi mască, amant, om de afaceri şi al doilea 'naşul', şi ştii ce e fascinant la asta? Niciodată nu le amestecă între ele, sau poartă masca număru' doi în circumstanţa cu număru' patru, înţelegi la ce mă refer? Mă mir cum de mai are timp să dea telefoane.. <br />- Şi ce era să fac? Îi eram recunoscătoare! Era datoria mea să îi dau de înţeles că nu vreau să-i etichetez gestul drept pomană.<br />- Tu nu înţelegi că, promisiunea aia a ta ţi-a semnat contractul tău de transportatoare? Că el asta caută în oamenii din jurul său?! Lui i se pare normal ca oricărui biped să-i placă pomana, de aceea este şi extrem de selectiv cu oamenii pe care alege să-i păstreze aproape. Calitatea cea mai de preţ pe care o caută cu lupa, oriunde merge, este acest simţ.. simţul datoriei. Simţul răsplătirii. Favor per favor. Dacă îţi ţineai pliscu', nu ţi-ar fi cerut niciodată nimic. Şi cu un simplu "mulţumesc" îţi poţi arăta recunoştiinţa unei persoane, să ştii. Dar tu acum te afli în această situaţie, tocmai pentru că i-ai spus exact ceea ce vroia să audă.<br />- Acum un an, printr-un telefon..<br />- Iar el nu uită o promisiune, nici să se izbească de amnezie. Îşi uită identitatea, dar promisiunile le reţine.<br />- Da, sigur.<br />- N-ai decât să nu mă crezi. Nimeni nu se pune cu un mafiot de talia ăstuia, iubire.. nimeni nu i-a făcut vre-odată o promisiune, nu s-a ţinut de ea, şi a apucat să-i supravieţuiască răzbunării. Nimeni înafară de o fiică de-a sa.. i-a promis că va lua note mari la latină. Nu s-a ţinut de promisiune, iar Big Daddy, uimitor, nu s-a supărat.. prea tare..<br /><br />Gill îmi zâmbeşte din nou şi ia o curbă la stânga fără să semnalizeze. Vreau să-i fac o observaţie, dar mă răzgândesc în favoarea anumitor lămuriri pe care le caut..<br /><br />- Deci zvonurile sunt pe bune..<br />- Nu toate. Depinde la care te referi.<br />- Are o nevastă şi trei fiice, dar nimeni nu ştie cine e şi cu ce se ocupă Big Daddy defapt?<br /><br />Gill râde cu amărăciune.<br /><br />- Mda.. o nevastă, un milion de amante, trei fiice care îi poartă numele de familie, şi încă un milion de copchii împrăştiaţi pe glob, câte unul, respectiv una, pe cap de amantă.<br />- ..Cum adică?<br />- Adică e un şarlatan. Pe nevastă-sa, e a patra apropo, a întâlnit-o în Amsterdam. E cu un an mai mare decât mine, fufa. Niciuna din cele trei fete nu e a ei, dar dacă mă gândesc bine, e însărcinată, chipurile. A ţinut-o mai mult decât pe ultima. Au împlinit doi ani de la căsătorie, luna trecută.. Asta înseamnă că pe asta chiar o place. Am râs cu lacrimi, nu alta.<br />- Ai dat-o bine pe acceleraţie de când ai început să vorbeşti despre ea.. <br />- Am şi de ce! E o dobitoacă idioată! <br /><br />Gill scrâşneşte din dinţi. Cred că m-am prins de ce este un subiect delicat pentru ea, de aceea nici nu forţez coarda, dar nici abatere totală de la subiect nu vreau să fac. Încă am nelămuriri, iar ea pare a fi o persoană apropiată lui Big Daddy.. Foarte apropiată, chiar.. Prea apropiată, oare?<br /><br />- Gill..?<br />- Ce-i?<br />- Dacă transportul ăsta e atât de important.. iar Big Daddy Boo are atâtea secretare, iar în tine are atât de multă încredere.. de ce m-a ales tocmai pe mine pentru chestia asta? Eu sunt bleagă, împrăştiată şi nedescurcăreaţă.. prevăd că am s-o dau în bară.. de ce a apelat.. la cineva pe care nu cunoaşte? La cineva ca mine?<br />- Îi eşti datoare..<br />- Da, ştiu, dar putea să-mi ceară ceva mai soft de atât! Să-i spăl maşina timp de o lună.. sau timp de restu' vieţii mele. Să-i hrănesc animalele de casă.. să-i aprovizionez zilnic portocale proaspete pentru fresh-ul de dimineaţă, ştiu eu? Mi-a încredinţat.. diamante! O avere!<br />- Are încredere în tine.<br />- Dar nici nu mă cunoaşte!<br />- Marian e un tip convingător.<br />- Şi de unde îl ştie pe Marian?!<br />- Un agent de-al lui Daddy îi vinde iarbă..<br />- Asta ştiam şi eu, dar cei doi par a avea o relaţie mai apropiată de atât.<br />- Marian a apelat la ajutorul lui Boo atunci când te păşteau pe tine anii de răcoare..<br />- Iar el a acceptat aşa, din senin, să ajute o străină??<br />- Ţi-am spus.. Marian are putere de convingere.<br />- Căcat în ploaie!<br />- Tu Francesca, sau cum tei chema, hai să-ţi zic o treabă. Fi atentă. Big Daddy Boo a prins de mult gustul succesului. Gustul banului. Atâta avere nu faci pe baze legale, nici dacă anulezi jumătate de constituţie. Ce caută un om de afaceri, înrudit la sânge cu domeniul său de activitate? Expansiune! Tu nu vezi că e pretutindeni? Că pătrunde fix unde nu te aştepţi să existe ilegalităţi? Nimeni nu ştie de el, înafară de mine, tine, şi ceilalţi care lucrează pentru el. Nevastă-sa habar n-are cu cine se pune la culcare! Amantele sale habar n-au ce mâini le explorează! Un om care ţine la confidenţialitatea sa atât de mult, depinde cel şi cel mai mult de oamenii săi de încredere. Cu cât se extinde mai tare pe glob, cu atât mai multă nevoie are de oameni de încredere. Îi supune unui mic test, ca cel efectuat pe tine prin telefon, după care îi ia sub aripa sa protectoare. Tu ai trecut testul. Felicitări. Participi la ilegalităţi, pe bani cinstiţi.<br />- Eu nu fac asta pentru bani, eu o fac ca să nu-mi zboare capul, şi ca să mă ţin de promisiune.<br />- Te va plăti, te asigur. Ţi-am spus.. e foarte generos cu secretarele sale.<br />- Nu vreau să devin o secretară de-a sa! Fac acest transport şi gata.<br />- Tu tot n-ai înţeles ce e aia o secretară de-alu' Big Daddy..<br />- Eu nu înţeleg nimic din toată treaba asta, eu fac doar ce mi se spune. M-am săturat să mă mai chinui să înţeleg.<br />- Iar eu m-am săturat să joc teatru.<br /><br />În clipa următoare, dau cu capul de parbriz. Simt cum maşina se învârte şi scoate sunete de cauciuc care îţi scârţâie pe creieri. Păpuşa face o minunăţie de piruetă de 360 de grade, iar în clipa în care se opreşte, iar eu găsesc suficientă putere în creier, să-i ordon şirei spinării să mă dezlipească de pe parbriz, simt un metal rece pe tâmplă.<br /><br />- Ţi-a spus mă-ta vre-odată că eşti a dracu' de obraznică? Mai întâi ucizi.. dupaia îţi strecori vinovăţia printre gratii ca să pupi libertate.. şi acum, uită-te. Transporţi aproape douăzeci de milioane de euro într-un săculeţ de cinşpe pe opt centimetri până la mama naibii, pe tărâm vorbitor de rude latine.<br />- De ce faci asta?<br />- Pentru că pot.<br />- Big Daddy Boo o să te facă praf.<br />- Big Daddy Boo habar n-are unde sunt. Are încredere-n mine. Eu pot să iau acum diamantele de la tine fetiţo, să fug, şi să te las pe tine să rătăceşti pe o şosea maghiară, până te găseşte altă secretară şi-ţi rade beregata, ordin de la B. D. Boo. că nu ţi-ai dus treaba la bun sfârşit.<br />- Am să-i spun că ai fost tu.<br />- Ah, serios? Şi cine te va crede pe tine, om făcut varză la douăzeci şi ceva de ani, peste mine?- Gyilkos, asasina cea mai de încredere a lui Big Daddy Boo, de şase ani încoace? Hă? Termină cu căcaturile, dă-mi geanta.<br />- Nici o şansă!<br />- Dă-mi geanta sau îţi zbor creierii.<br />- Ori mi zbori tu, ori mi zboară alta de talia ta. <br />- Nu e nevoie, ţi zbor eu şi scapă toată lumea fără mare tam-tam. Sper că ştii 'Tatăl Nostru'. Sau mai degrabă apelează la 'Crezul', am auzit că dacă îl ştii, Sf. Petru deschide mai larg porţile spre Rai.<br /><br />Încep să rostesc 'Tatăl Nostru' silabă cu silabă.. Mă prefac că îmi tremură buza inferioară în timp ce îmi încordez mâna stângă şi mă concentrez să fac o mişcare bruscă pentru a o face pe Gill să împuşte în gol. Studiez portiera din dreptul ei şi mă gândesc cum să procedez ca să o îmobilizez suficient încât să o împing afară din maşină, să o iau la goană de capul meu. La cât de tunată îi e 'păpuşa', pur şi simplu trebuie să aibe pilot automat.. iar cheile sunt în contact.. iar rugăciunea mea mai are două propoziţii până la 'Amin'. <br />Sunt cât pe ce să-mi pun planul în aplicare, când mă loveşte informaţia!<br /><br />- De unde ştii dimensiunile săculeţului?<br />- ..Ce?!?<br />- N-ai menţionat nimic de culoare, nimic de material. E din catifea bleumarin. De asta îţi dai seama de-ndată ce pui ochii pe el. Tu, în schimb, i-ai ştiut cu exactitate dimensiunile: săculeţ de cinşpe pe opt. Nimic altceva. O trăsătură ca asta nu se bagă de seamă de la o singură privire. Dacă menţionai ceva de aspect, aş fi putut zice că l-ai văzut, probabil, în preajma lui Big Daddy, pe biroul său undeva, sau aşa.. având în vedere că îi eşti o secretară dragă şi te păstrează prin apropiere. Dar tu nu ai ştiut detaliile aspectului. Ai ştiut detaliile tehnice. Detalii care nu se observă, ci care se analizează şi comunică. Singurele persoane care au pus mâna pe acest săculeţ sunt Jank, eu şi Big Daddy Boo. Cu Jank n-ai schimbat nici măcar două vorbe, şi la cum i te-ai adresat, aş putea spune că nu ai schimbat două vorbe cu el niciodată în viaţa ta.<br />- Jank e asistent, nu mafiot. Habar n-are cu ce se mănâncă meseria, nu e membru activ de branşă. Ştie să-şi ţină pliscul, dar e mai bine că nu ştie nimic de Biggie.<br />- M-am prins de atâta lucru, Gill. Dar nu vorbim despre asta acum. El, a doua persoană care a văzut săculeţul, nu a vorbit cu tine despre săculeţ. Eu, de când sunt în maşina ta, nu am vorbit despre săculeţ. De văzut nu l-ai văzut, că dacă l-ai fi văzut, i-ai fi spus 'săculeţ de catifea bleumarin'. Cineva ţi-a comunicat date exclusiviste.. Persoana din capul listei: Big Daddy Boo. M-ai minţit. <br />- Cu ce?<br />- Ştie că eşti aici. El te-a trimis să mă treci graniţa Ungariei. Tocmai pentru că are încredere în tine să mă supui la asta.<br />- La 'asta', ce?<br />- La alt test. Conversaţia cu tine.. de la majoratul tău, la teoria despre oamenii de încredere a lui Big Daddy Boo, la acest revolver care mă jenează la tâmplă. Totul este un test. Dacă nu te-ai fi dat de gol, te-aş fi crezut..<br /><br />Gyilkos îmi apasă metalul rece pe piele, după care îl retrage şi îl aruncă pe bancheta din spate. Mă întorc cu faţa la ea, să o văd cum zâmbeşte cu toţi dinţii şi, spre marea mea surpriză, mă prinde de urechi, mă trage spre ea, şi mă pupă apăsat şi zgomotos pe gură! <br />Cum îndrăzneşte?! Înainte să-mi permit a înjura de toţi sfinţii, că e nebună şi idioată, aud un râs care nu aparţine niciuneia dintre noi.<br /><br />- Frankie, eşti dată naibii, scumpo. Îmi cer scuze că am fost sceptic în privinţa ta la început, dar acum m-am convins. Eşti perfectă pentru asta!<br />- Ţi-am spus tati că e de-a noastră. Numai din ce mi-ai povestit tu despre ea, mi-am dat seama că fata e materie de calitate!<br /><br />În cap, neuronii îmi fac uţa-uţa. Ce mama dracului e asta?!?<br /><br />- Bine, iubitelor, eu mă întorc la lucru. Aveţi grijă de voi. Mai ales tu, Frankie. Te-am pupat, Gill, să-mi vi nevătămată acasă, scumpo.<br />- Am să vin, tati. Te iubesc, papa.<br />- Şi eu pe tine, pa.<br /><br />Ţăndări.<br /><br />- Hai, ce-i cu tine, revino-ţi. Nici măcar nu erau gloanţe în acel pistol.<br />- Big Daddy Boo.. a ascultat absolut tot?<br />- Dap..<br />- De când am închis uşa maşinii tale şi am pornit la drum, până când te-am dat de gol că m-ai minţit?<br />- Dap.. am un speaker performant încorporat în iPad-ul maşinii. <br />- ...Nu mai înţeleg nimic..<br />- Cum nu? Gata. Eşti de-a noastră! I-ai câştigat deplina încredere de acum.<br />- Da, dar.. Ăm..<br />- Da, dar, ce?<br />- Dacă nu mă prindeam?.. Dacă îţi dădeam diamantele?<br />- Nu.. era suficient să preferi să te împuşc decât să mi le dai. Tu, nu numai că ai refuzat să mi le dai, dar te-ai şi prins de schemă. Eşti tare! Eşti mai tare decât am crezut!<br /><br />Gill învârte cheia în contact şi, spre deosebire de cum am pornit, de data asta apasă lejer pe acceleraţie.. parcă nici nu o recunosc pe şoferiţa vitezomană de mai adineauri..<br /><br />- Spune-mi ceva..<br />- Întreabă.<br />- Ce a fost minciună?<br />- Partea cu Chingy. Am căutat să te impresionez. L-am vrut pe Chingy la ziua mea, dar nu l-am primit, nu pentru că nu şi-a permis Big Daddy să-l plătească pentru mine.. pur şi simplu i-a considerat limbajul 'inadecvat' pentru o tânără domnişoară ca mine.. Chestii de educaţie, bla-bla-uri inutile.<br />- Da restul?<br />- Partea cu mama şi naveta Ungaria/România a fost adevărată. N-aş minţi în legătură cu aşa ceva.<br />- Dar dacă îţi dădeam săculeţul? Şi imploram să-mi curmi viaţa..?<br />- Te omoram pe loc.<br />- Fără gloanţe în pistol?<br />- Fără. O făceam lent şi dureros, cu propiile mele mâini..<br />- De ce?<br />- Pentru că ai fi dat dovadă de neloialitate. Nu faţă de Biggie, ci faţă de mine. <br />- Adică?<br />- Adică după ce am povestit tot drumul, după toată chimia pe care am clocotit-o, chiar m-ai fi crezut în stare să te omor? <br />- E normal să intri în panică atunci când cineva te ameninţă cu pistolul.<br />- Dacă mi-ai fi dat diamantele, ar fi însemnat că nu m-ai simţit deloc şi m-aş fi supărat extrem de tare.<br />- Ce să simt..?<br />- Nu fă pe proasta cu mine.<br /><br />Gill îmi zâmbeşte din nou cu subînţeles. S-o simt pe ea. Să simt chimia dintre noi. Tipa asta se dă la mine, sau mi se pare? E înfricoşător de sexy, dar, m-am săturat de atâtea teste aşa că refuz să cad pradă dulcilor aparenţe.<br /><br />- Mai ţii minte când ţi-am spus că o singură persoană i-a făcut o promisiune lu' Big Daddy, de care nu s-a ţinut şi nu a păţit nimic?<br />- Da, dar era vorba de fiică-sa, se înţelege..<br />- Oarecum.. te-ai întrebat vre-odată de ce i se spune 'Big Daddy Boo' lui ditamai mafiotul?<br />- Pentru că sună şmecher?<br /><br />Gill râde din nou, mai cristalin ca înainte.<br /><br />- Nu.. 'Boo' îi spunea prima nevastă, cea pe care a iubit-o ca pe ochii din cap. Iar 'Big Daddy' îi spunea fiica sa cu aceasta. Nevastă-sa l-a părăsit la scurt timp după naşterea fetei. Big Daddy le-a iubit enorm pe amândouă şi încă le iubeşte. Chiar şi acum, după vehementul refuz al fostei sale neveste de a mai da ochii cu el, îi place să i se spună 'Boo', ca alint..<br /><br />Pufnesc uşor.<br /><br />- Ce-i atât de amuzant?<br />- Nimic.. doar că mi se pare a naibii de simpatic. Porecla personală şi unică a fetiţei sale, să devină pseudonimul său de talie mondială. 'Big Daddy'. E tare puştoaica.<br />- Mulţumesc pentru compliment.<br /><br />Mă uit la Gill, confuză. Gill râde.<br /><br />- Ţi-am spus că n-am înghiţit latina, de mică.. <br /><br /><br />Gyilkos îşi întinde degeţelele ei delicate spre iPad-ul maşinii. Acum că tatăl ei nu mai e pe fir, poate pune muzică. Îi privesc profilul concentrat, ba la drum, ba la cei 32 de giga de piese mp3 din sistemul audio a lui 'păpuşa', şi deşi mi-e frică de ea de mor, deşi mă sperie la culme cu fazele ei de asasină stăpână pe treabă, deşi mor oscilând între a o întreba sau nu, dacă mai are ţigări între sâni, simt cum îmi revine în minte acel unic moment în care m-a tras spre ea şi m-a pupat.<br /><br />Nu ştiu dacă mă îndrăgostesc de fiica biologică a lui Big Daddy Boo, dar ştiu precis că tare aş mai vrea să mă joc cu ea de-a Chingy, pe bancheta din spate a lu' păpuşa.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-4268894168346833547?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-69437999586938996502011-01-02T06:24:00.000-08:002011-01-16T08:46:52.673-08:00Nu aud nimic, dar pot să jur pe propria viaţă că simt cum zdrăngăne diamantele în geanta mea. Transpir de emoţie şi fericire. Eu! Eu am ajuns să fac asta! Eu port o avere în geantă, comprimată în sute de pietricele transparente.. cea mai dură materie de pe planetă.. iar eu sunt gardianul ei. De mine depinde un transport incredibil de important. Eu am onoarea de a fi prima pe care este experimentată o asemenea cursă şi încep să cred că îmi convine.. Parcă, dintr-o dată.. toată viaţa mea de până acum, copilăria, adolescenţa, facultatea, Ramona.. par o nimica toată vis-a-vis de acest transport.<br />Cum palpită frica în mine din ce în ce mai tare.. pe atât devine din ce în ce mai important.<br />Jank este la ce-a de-a patra ţigară şi pot spune că, nu a tăcut nici un minut de când am părăsit aeroportul. M-am oferit eu să luăm un taxi până acolo, dar Jank, din pricina faptlui că pare a se simţi prost că am plătit eu cafelele, a insistat pe ideea-"Dar e foarte frumos afară, şi nu ne grăbim nicăieri.. de ce n-am merge pe jos până la Gyilkos?" Nu m-a deranjat câtuşi de puţin. Îmi place compania sa. S-a oferit să-mi care valiza. I-am zis că nu e nevoie, dar a insistat.. Băiatul ăsta are talent la a convinge oameni prin insistenţe. Cred că de aceea mi-am şi zis că este în ordine să mergem pe jos o bucată.. Nu i-a tăcut gura nici măcar zece secunde pe tot parcursul plimbării noastre. S-o fi gândit, probabil, că îmi este dator cu povestea vieţii sale, de vreme ce eu i-am servit-o deja pe a mea.. Îl ascult timp de un minut, o dată la cinci minute.. nu că m-ar plictisi, dar numai să fiu atentă la autobiografia sa nu-mi arde. Deşi părţile care le-am prins sunt extrem de interesante, prefer să-mi ocup mintea cu un plan de bătaie.. De acum, nu-mi mai permit să fiu puştoaica cu crize de identitate, suferindă după o fostă prietenă, introvertită cu acte în regulă, proaspăt vopsită cu o culoare care, nu că i-ar sta rău, dar, nu o prea reprezintă. Mda, recunosc. Dar ce mă mai reprezintă de acum?! Mafia, crima organizată, contrabanda şi croazierele de lux pe baza actelor false?! <br />Lara Croft ar fi atât de geloasă pe mine.<br /><br />Jank începe să gesticuleze.. pare a fi foarte implicat în propria poveste în timp ce-mi explică cum a reuşit să facă o fată să plângă pentru el. Zice că îi zgâria uşa apartamentului ca să îi deschidă şi să o asculte. Patetic. Măcar recunoaşte că nu este mândru de el însuşi pentru ceea ce i-a făcut, dar nici de primit înapoi nu ar primi-o.. cu toate că, chipurile, încă o iubeşte.. Omu' ăsta e prost. <br />Şi i-o şi zic, fără pic de ruşine.<br /><br />- Frate, eşti prost.<br />- De ce, mă rog?!<br />- De ce n-ai primit-o înapoi dacă încă o iubeşti?<br />- Pentru că aşteaptă bastardu' unui alt bărbat. Ăsta nu e un motiv suficient de bun? Tu măcar asculţi ce îţi zic?<br />- Da, dar, dacă încă o iubeşti.. iar ea vrea să fie cu tine, şi nu cu tatăl copilului ei, n-ai putea închide ochii, măcar de data asta?<br />- Voi, femeile.. Tu fetiţo, tu crezi că vorbesc de vre-o căţea?! Că stăpânul n-o mai primeşte că a fost şi ea o dată în călduri, s-a dus să-şi potolească poftele, şi când a revenit la stăpân la poartă, a dat-o afară pentru că era grea?! Tu te auzi? Aici vorbim de iubita mea, femeie. Aşteaptă un copil care nu îmi aparţine mie. Dacă ăla îi ţine mai bine de cald noaptea, la ăla să rămână! Eu nu mai am ce discuta cu ea!<br />- Chiar eşti prost..<br />- Tu eşti proastă! Vorbeşti din perspectiva ta de femeie!<br /><br />Mă cuprinde cheful nebun de a râde.<br /><br />- Vorbesc din perspectiva unei femei?! Bine, băiatule, atunci lămureşte-mă.. Tu nu i-ai greşit niciodată cu nimic?<br />-..păi..<br />- Nici un 'păi'. I-ai greşit sau nu?!<br />- Nu ştiu ce înseamnă 'greşit' în vocabularul tău, dar eu n-am lăsat pe niciuna din fetele cu care m-am culcat, însărcinată.<br />- Şi ce contează asta?! Dacă le laşi însărcinate sau nu?! Ţi-ai înşelat iubita.<br />- Strict fizic! Niciodată n-am iubit altă femeie cum am iubit-o pe ea!<br />- Vezi? Vezi?! Aici ai greşit! Ea nu a avut de unde să ştie asta! <br />- Trebuia să-şi dea seama! De ce ciocăn la toate uşile dacă tot le trântesc în urma mea, pentru a reveni acasă, la ea?<br />- Repet: Eşti prost! Extrem de prost! Îţi dădeau, cumva, celelalte ce nu îţi dădea iubita ta?<br />- ...adică?<br />- Cum adică, 'adică'?! Sexul, mă! Erau mai bune partidele cu celelalte, decât cele cu fata ta?!<br />- Nu, nu chiar.. cu ea erau speciale pentru că o iubeam, dar ce importanţă are?<br /><br />Îmi vine să-l lovesc.<br /><br />- Şi atunci de ce căutai ceea ce îţi putea oferi femeia iubită, altundeva?!<br />- Nu ştiu.. vroiam să văd ce pierd.. Dar asta nu contează! Eu nu am devenit părintele unei sămânţe străine! Trebuia să ştie în ce se bagă!<br />- De ce?!? Pentru că s-a săturat să ofteze singură în dormitor în timp ce tu îţi găseai comfortul departe de ea?! Pentru că i se făcea greaţă când veneai acasă pe la trei dimineaţa, mirosind a parfum străin şi ieftin, cu părul ciufulit şi buzele pline de ruj copiat la indigo?! Îi era ciudă, bă boule. O durea. Ai uitat să-ţi consumi nervii în dragoste pentru ea, ca să îi consumi în alte femei. Şi ea are hormoni, şi ea are necesităţi. Te-a înşelat tocmai pentru că tu ai împins-o în braţele altui bărbat.. şi sunt convinsă că a făcut-o ca să se răzbune, nu pentru că ţi-a preluat obiceiul.<br />- Ce vrei să zici?<br />- Vreau să zic că.. a făcut-o ca să-ţi distragă atenţia. Ca să-ţi amintească de faptul că există, că e femeie, dar mai ales, că e femeia ta. Că a rămas însărcinată, asta nu şi-a dorit. Nici să se culce cu ăla nu şi-a dorit, dar a considerat-o ultima opţiune să te facă gelos. Să o vrei..<br />- Habar n-ai despre ce vorbeşti, femeie.<br />- Femeie?! Nu mă fă să râd. Vorbeşti cu bărbatul relaţiei.<br /><br />Jank se opreşte din mers şi se întoarce spre mine. Are o sprânceană ridicată şi se vede că e pe cale de a deschide gura să facă mişto de mine, sau să-şi permită un comentariu deplasat. Scuip tot ce vreau să-i zic, ca să-i tai craca de sub picioare, înainte să trântească altă prostie.<br /><br />- Eu am făcut aceeaşi greşeală ca şi tine. Mi-am înşelat prietena cu cealaltă târfă a mea: facultatea. Ştiu că sună cretin de tocilar, dar nu aveam timp de Ramona. Ce să vezi?! Ca să-mi facă în ciudă, nu s-a culcat cu o altă fată.. s-a culcat cu un bărbat! Unu' cu vârsta aproape dublă faţă de a ei, dar nu i-a păsat. Oricare ar fi fost bun, doar pentru a-mi atrage atenţia. De abea când a rămas însărcinată, mi-a atras atenţia, dar prea târziu. Spre deosebire de fata ta, însă, ea şi-a dorit copilul. De când o ştiu a vrut să fie mamă, şi era clar că, din punct de vedere biologic, era imposibil să îl facă cu mine.. Partea drăguţă e că, acum că a dat de ăla, vrea o mamă şi un tată pentru copilul ei.. nu două mame. Înţelegi? Am rugat-o să nu mă părăsească, dar nu a avut încotro.. Şi acum îşi minte natura sexuală, culcându-se cu libidinosul ăla. S-au căsătorit acum două săptămâni, undeva prin Vegas..<br /><br />Jank fluieră uimit.<br /><br />- Da, ştiu.. Vegas! E putred de bogat ticălosu', măcar atât.<br />- Nu, nu de-aia.. <br />- Da, de ce?<br />- Nimic.. doar că.. n-am ştiut că.. adică, nu pari a fi..<br />- Pe invers? Ştiu. Mă mândresc cu asta. Oi fi eu bărbatul într-o relaţie de 'ea/ea', dar nu-mi place să se vadă pe mine.<br />- Hm..<br />- Ce? <br />- Nimic.. Doar că nu încetezi să mă uimeşti..<br /><br />Fac ochii mari, dar tac. Jank şi cu mine ne petrecem restul plimbării în tăcere. Nu este o tăcere ciudată, ci una strict necesară. Amândoi ne gândim la fostele noastre partenere. Nu mai vrem să vorbim despre ele, preferăm să le păstrăm în intimitatea gândurilor noastre unde, deşi Jank şi cu mine ne îndreptăm, cot la cot, spre o asasină unguroaică, în conştiinţele noastre, mângâiem şoldurile dezgolite a două fiinţe, care coc în pântece rădăcini străine.. mi-e silă. Silă de mine însămi. Şi mi-e dor de Ramona..<br /><br />- Uite-o, mă scoate Jank din halucinaţii.<br /><br />După o plimbare de puţin mai mult de jumătate de oră, văd o figură vagă, la capătul străzii. Pare a fi îmbrăcată în negru, sprijinită în coate, cu spatele, de o maşină neagră. Dacă nu mă înşeală privirea de mioapă în devenire, tipa are în cap un blond pai într-o tunsoare pe care eu, cel puţin, o consider a naibii de sexy: Bob inegal, cu cărare pe stânga. Tipa e clasic de arţăgoasă. Nici măcar n-am intrat în raza ei de contact, că deja o plac. Jank îmi dă un cot în coaste. Îmi face cu ochiul. Ce naiba are omu' ăsta?! Crede că am să sar pe Gyilkos doar pentru că arată bine? Incredibil de bine?! Mai bine decât mi-am imaginat că va arăta?!?<br />Jank şi cu mine ne oprim la doi metri de ea. A trebuit să-mi dezlipesc atenţia de la ochii ei verzi care perforau în creierii mei, pentru a-mi coborî privirea pe restul corpului ei. Poartă un maieu de tip corset, negru, o geacă de piele neagră, pantaloni care se află undeva pe la graniţa dintre colanţi şi latex, tot negri şi ei, şi o pereche de cizmuliţe negre, care seamănă cu cele pe care le am eu în picioare. Tipei îi cad automat ochii pe încălţările mele şi în momentul în care se uită în ochii mei şi zâmbeşte apreciativ, aud cum ceva în mine jubilează. Şi eu îi plac ei! <br />Ă.. Chiar este transportul ăsta aşa o mare urgenţă?! N-aş putea să mai rămân pe la maghiari vre-o.. să zicem.. două luni?<br /><br />- Üdvözöljük.<br /><br />Tipa are un bas pe post de gât. Pe cât e de suplă, pe atât de supraponderală îi este vocea. Habar n-am ce tocmai a zis, dar îmi zâmbeşte, deci e de bine.. Jank, vâzând că am îngheţat de tot, îşi asumă responsabilitatea de traducător:<br /><br />- Tocmai ţi-a urat bun venit..<br />- Ă.. cere-i scuze din partea mea că nu ştiu ungureşte.<br /><br />Gyilkos râde cristalin.<br /><br />-Ei bine, va trebui să remediem această problemă, nu-i aşa? Drumul e lung.. <br /> <br />Slavă cerului! Ştie româneşte.<br /><br />- Haideţi, gagici, timpul e preţios. Nu vrem să-l lăsăm pe Big Daddy Boo să vă aştepte, nu-i aşa?<br /><br />Gyilkos îi dă lui Jank o privire de 'ai grijă ce vorbeşti, bă, insectă', şi îmi face semn cu capul să intru în maşină după ce îmi iau la revedere de la Jank. Fără a pune vre-o întrebare, îmi ia valiza din mâna lui Jank, deschide portbagajul, o ridică şi o aruncă înăuntru de parcă ar fi lipsită de atracţia gravitaţiei. După ce încuie portbagajul, se îndreaptă spre locul şoferului şi se aşează comfortabil la volan. Spre marea uimire a lui Jank, tipa extrage o ţigară lungă şi subţire dintre sâni. Se uită la mine pentru a se asigura că am prins faza şi ne trezim amândoi râzând în sincron.<br /><br />- Ce păpuşă belea e asta.. să ai grijă, puştoaico. <br />- Am să am..<br />- Ştii ce ar fi mai grav decât să fi găsită ucisă de blonda asta, pentru diamantele alea?<br /><br />Înghit în sec.<br /><br />- Ce?<br />- Să vă îndrăgostiţi una de cealaltă şi să fugiţi împreună în lume. Cu tot cu diamante.<br />- Taci bă din gură. De unde până unde o treabă ca asta?<br />- Sau, am un scenariu şi mai bun decât ăsta!<br />- Nu vreau să-l aud..<br />- Ajungeţi amândouă la portughezi, îi daţi diamantele lui Big Daddy Boo, de fericit ce este, vă serveşte cu câte un pahar de vin, din neatenţie nu observă cum Gyilkos îi strecoară otravă în pahar, bea, moare, iar voi rămâneţi acolo, împreună, împărătesele imperiului său mafiot.<br />- De mult nu am mai râs în sinea mea cu atâta poftă. Omule, eşti nebun! Jur că-mi placi.<br />- Aşa te vreau, micuţo. Zâmbind..<br />- Mi-eşti simpatic, să ştii.<br />- Şi tu mie.<br /><br />Jank şi cu mine ne îmbrăţişăm sub atenta supraveghere a lui Gyilkos. După o palmă prietenească pe umărul său, mă apropii de portiera maşinii negre a lui Charlize Theron varianta maghiară, când acesta mă strigă.<br /><br />- Ce e?<br />- Mersi de lecţie.<br />- Ce lecţie?<br />- Ştii ce am de gând să fac de-ndată ce ajung la mine-n apartament?<br />- Nu. Ce?<br />- Am să-mi sun iubita. Naşte săptămâna viitoare.. vreau să văd cum se simte şi dacă are nevoie de ceva.<br /><br />Simt cum mă învăluie o fericire îmbibată în mândrie, atât faţă de el, cât şi faţă de mine însămi. Măcar unul din noi va apuca să-şi repare greşelile..<br /><br />- Aşa să faci, omule. Du-te şi împrăştie iubire.<br />- Hai sictir..<br /><br />Râdem amândoi în sincron, pentru ultima dată.<br /><br />- Fă-mi o favoare, te rog.<br />- Zi..<br />- Ai grijă de tine. Mare, mare grijă. Eşti deosebită, puştoaico..<br /><br />Îl ador pe omu ăsta cu ochi câş!<br /><br />- ..Mersi.. Promit să am.. Salut, Jank..<br />- Pa, Francesca..<br /><br />Hm.. Francesca.. nici măcar nu mă numesc aşa. Mă uit după Jank, cum îşi pune gluga în cap şi dispare în noapte. Mă urc în maşină şi, nu ştiu de ce, brusc mă simt extrem de intimidată. Gyilkos pufăie ultimul fum din ţigara ei, pe geam, după care îl ridică.<br /><br />- Ce zici? Le ridic şi pe alea fumurii, sau le las aşa?<br /><br />Pentru o secundă, nu am înţeles la ce se referă, dar, uitându-mă în jur, observ că maşina ei e tunată până la ultimul detaliu. Parcă tot interiorul e înecat în butoane, mi-e şi frică să mă mişc ca să nu stric ceva. Maşina asta e ca propietăreasa ei: Intimidantă!<br /><br />- Eu zic să le laşi aşa.. Nu vrem să atragem atenţia asupra noastră.<br />- Hm.. surprinzător. Pentru o începătoare nu te descurci rău deloc.. Felicitări.<br />- Vrei să spui că tocmai am trecut de o întrebare capcană?<br />- Nu o lua personal, e doar procedura.<br />- Nici o problemă, sunt înţelegătoare din fire..<br />- În cazul ăsta, ne vom înţelege de minune.<br /><br />Gyilkos solicită motorul puţin, pentru a-mi da o mostră de ascultat, la cât de frumos îi mârâie.. Dacă nu ar fi fată, aş zice că încearcă să mă impresioneze. Dar cum să nu te impresioneze o fată ca asta? Şi să fiu hetero, mi-ar fi practic imposibil să rămân indiferentă la privirea asta de vulpe, şi mă aştept din clipă în clipă ca maşina ei să-mi facă o festă gen 'Transformers', să ajung să zic 'Da, frate! Le-am văzut pe toate în seara asta!'<br /><br />- Pregătită?<br />- M-am născut pregătită.<br />- Ca să vezi, avem una entuziasmată la bord.<br />- N-ai nici cea mai vagă idee..<br />- Ah, serios?<br /><br />Gyilkos îmi trage scaunul cu mâna dreaptă, mai aproape de ea. La cât de tunată îi este maşina, nu mă miră că îşi mută schimbătorul de viteze şi frâna de mână, cu o simplă mişcare mai în faţă, ca să îmi lipească scaunul de al ei.<br /><br />- Ce faci?!<br />- Vreau să-ţi simt entuziasmul. Fac asta de la şaişpe ani, am uitat ce e ăla entuziasm.. transferă-mi o doză, te rog.<br /><br />Tipa asta crede că se joacă cu mine?!<br /><br />- Altă capcană?<br />- Nu, nici pe departe. Practic 'tai chi'.. Eman şi primesc energie.<br />- Eu practic 'feng shui'.. Eman şi primesc palme de la viaţă. Ah, nu, stai.. doar le primesc.<br /><br />Gyilkos începe din nou să râdă cristalin.. Motorul încă mârâie, şi noi mai avem încă un ultim pod de traversat.<br /><br />- Mi se spune Gyilkos.. Oamenilor care mi se par simpatici le permit să-mi spună Gill. Tu îmi eşti simpatică, deci îmi poţi spune Gill. Niciodată să nu mă întrebi care e numele meu adevărat, că n-am de gând să ţi-l spun..<br /><br />Gill îmi întinde mâna dreaptă, în timp ce cu cea stângă îşi extrage o altă ţigară lungă şi subţire dintre sâni. Îi prind mâna şi i-o strâng cu fermitate. Aproape la fel de ferm ca ea.<br /><br />- 'Pare bine de cunoştiinţă, Gill. N-am să te întreb care este numele tău adevărat, pentru că nici eu nu-mi permit să îl divulg pe al meu. Trec printr-o criză de identitate momentan, dar ei mă ştiu drept 'Petru Francesca'.<br />- Petru Francesca.. E drăguţ, îmi place.<br />- Mie nu. <br />- Ei bine, mie da. E seducător într-un mod inocent. E chiar a naibii de sexy dacă mă întrebi pe mine.. ţi se potriveşte.<br /><br />În secunda următoare, Gill îşi aprinde ţigara şi calcă pe acceleraţie. Sunt împinsă cu putere în scaunul meu şi mă străduiesc să-mi pun gândurile în ordine, şi să-mi reevaluez planul de bătaie.<br /><br />Căcat. Gânduri în ordine? Ăăă, cum ziceam că o cheamă pe fosta mea prietenă?! Raluca? Rebecca?! Roxana?!?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-6943799958693899650?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-49654900932793566112010-05-10T13:44:00.000-07:002011-01-16T08:44:26.594-08:00- Era o dupamiază incredibil de plăcută.. era primăvara anului trecut. Ieşisem cu Marian şi încă două colege de facultate de-ale noastre să sărbătorim faptul că toţi patru am luat restanţele cu brio. Mare sărbătoare! Am stat ca proştii pe scările fabricii de fier pentru a bea o sticlă amărâtă de Angelli din care mai luaseră patru-cinci colegi câteva guri. Eu fusesem cea care insistase să se cumpere o sticlă de Angelli.. nici nu ştiu de ce făcusem asta.. nu mă dau în vânt după şampanie. Beau rar dar când o fac, mă axez numai pe alcooluri tari. Bănuiesc că de vină trebuie să fi fost faptul că era cea mai ieftină băutură alcoolică din acel magazin.. Cele două fete aveau, împreună, 80 de mii de lei vechi la ele, iar Marian avea numai o bancnotă de 50 de mii şi o monedă de-un Euro pe care o găsise la vârsta de şaptişpe ani lângă o benzinărie şi şi-a promis că nu o va schimba niciodată, nici dacă viaţa sa va depinde de asta. Eu aveam la mine 15 milioane de lei vechi.. în dimineaţa aceea îmi primisem salariul pe cele 3 luni infecte în care mi-am risipit toţi nervii şi toate transpiraţiile lucrând la Fornetti-ul de lângă facultate. Este chiar o poveste a naibii de amuzantă dacă e să spun aşa.. Nu mă întreba cum am reuşit să-mi împac şi şcoala, şi serviciul şi şi viaţa cotidiană dintr-un foc, că nici eu nu mai ştiu. Ştiu doar că şefa mea, adică o femeie de vreo patruzeci-cincizeci de ani care îmi era colegă de stand, era o idioată. În prima lună nu îmi dăduse banii că avea nevoie de ei.. mă aburise cu poveşti gen "fata mea imprundentă de 16 ani va naşte în curând.. nu ştiu cine e tatăl dar avem urgentă nevoie de bani pentru a cumpăra hăinuţe şi a plăti chiria. Te rog nu te supăra pe mine. Ştiu că şi tu ai probleme cu facultatea dar fă o faptă bună.. Împrumută-mi mie salariul tău de luna asta.. ai salva o viaţă. Şi dacă faci asta pentru mine, luna viitoare îţi plătesc dublul la ambele salarii." Ştiam că asta nu se va întâmpla, dar ce dracu era sa zic? Am acceptat, fiind pe moment, incredibil de mândră de gestul meu mărinimos. Când am ajuns acasă, m-am pus pe spălat vase şi am spart două pahare şi o farfurie în procedeu. Înţelegi tu.. Oricum, a doua lună mi-a băgat tot scuza cu fiica însărcinată pe gât pentru ca în a 3-a lună să-mi pierd definitiv cumpătul. În ziua în care se împlinise oficial 3 luni de când lucram acolo pe degeaba, m-am prezentat la datorie cu 20 de minute mai devreme. Colega mea de stand vroia să plece imediat cum ajunsesem.. "urgenţă", cică. Am întrebat de salariu de vreo patru ori dar ea evita să-mi răspundă, bolborosind ceva cu privire la robinetul din bucătărie care îl lăsase deschis în acea dimineaţă. Ea era cu mâna pe clanţă în momentul în care mi-am uitat omenia şi, de nervi, am dat un şut puternic în cuptorul de lângă uşă, care i-a căzut instinctiv pe piciorul stâng. Daune provocate? Gamba piciorului stâng arsă şi două degete rupte. Dacă ar fi fost după mine, i-aş fi spart capul, fie dacă era să apelez la ajutorul cuptorului sau nu. În fine.. iartă-mă, m-am pierdut în detalii. Oricum, partea importantă este următoarea.. Marian se interesase de fiica şefei mele. S-a adeverit că nu avea 16 ani, ci 32. Era avocată şi avea o familie a ei, într-un orăşel umil din Austria. Timp de o săptămână am trăit cu teama că mă va pune să-i plătesc daune fizice şi morale mamei ei.. În dimineaţa în care urma să-mi rezolv ultima restanţă, anume, cea la economie, am găsit în cutia mea poştală un plic A4 în care se afla un bileţel cu mesajul "îmi cer scuze în numele mamei mele", împreună cu salariul meu complet pe cele 3 luni. Aflasem ulterior că mama ei îi dădea de fapt bani amantului ei care era mai tânăr decât ea cu vreo 10 ani.. Oricum, motivele ei nu mă privesc şi nici atunci nu mă priveau. Ziua aceea începuse perfect. M-am prezentat la examen cu 15 milioane în geantă şi nu a trebuit să cheltui nici măcar un bănuţ pentru a-mi anula restanţa. Desigur că lui Marian nu-i spusesem nimic legat de bani. Şi plănuiam să nu-i spun nimic pentru că îl cunosc prea bine.. <br /><br />Trag cu poftă ultimul fum din ţigară, zdrobesc chiştocul în farfurioara cafelei mele, iar Jank, care a clipit de maxim 4 ori pe tot parcursul povestirii mele, face o mişcare bruscă şi îmi înmânează o altă ţigară. O refuz şi-mi gust cafeaua uşor călduţă.<br /><br />- După ce am terminat sticla de şampanie, tipele alea două au plecat cu Marian. Eu, fiind atât de bine-dispusă, mi-am zis că nu iau taxi-ul până acasă deşi, în mod evident, mi-aş fi permis să fac asta, pentru a merge pe jos. Era aşa o vreme plăcută.. era cald şi uscat iar soarele era printre nori. Era perfect. Eu, de obicei, merg ori cu autobuzul, ori cu taxi-ul acasă.. de aceea nu mi-aş fi imaginat că mi s-ar putea întâmpla una ca asta singura dată când îmi ies din obicei..<br /><br />Iau două guri zdravene de cafea.<br /><br />- Blocul meu se află la capătul unei străzi de jumătate de kilometru. Pentru a ajunge acasa de la facultate, pe jos, am două opţiuni: Fie ocolesc jumătate de cartier şi traversez strada mea de la un capăt la altul, sau mă strecor printre blocuri, trec printr-un gang pustiu şi întunecos de fel şi gata, sunt în faţa blocului meu. Deja când mă aflam aproape de casă mă apucase oboseala şi nu aveam chef să mai ocolesc atâta pentru a ajunge în sfârşit acasă, în comodul meu pat. Am ales varianta mai simplă.. am mers printre blocuri. Cea mai proastă decizie posibilă.. fi atent cum se poate complica viaţa cea simplă şi frumoasă a unui student care are o mini-avere în geantă: Încă de când şerpuiam printre blocuri aveam impresia că sunt urmărită.. dar, desigur, nu mi-am băgat instinctele în seamă, deoarece eram prea ocupată cu planurile mele pentru a doua zi când aveam să dau năvală în toate magazinele tari din centru. Am trecut de blocuri şi am pătruns în gang.. iar la jumătatea gangului..<br /><br />A trebuit să mă opresc un pic pentru a-mi termina cafeaua. Jank, fără a rosti o vorbă, ia ceaşca din faţa mea şi mi-o întinde pe a lui care este neatinsă. Văzându-mi uimirea pe chip, îşi ridică sprâncenele şi îmi face semne cu mâna pentru a-mi da de înţeles că tot ce vrea e să continui cu povestea..<br /><br />- La jumătatea gangului aud pe cineva alergând în spatele meu.. când se apropie de mine am vrut să mă întorc să văd cine este într-o asemenea grabă.. însă mă întorsesem prea târziu pentru a-l putea evita. Agresorul meu mă trânti, din fugă, la pământ şi mă imobilizase, ţinându-mi ambele mâini de-o parte şi de alta a corpului. Ţipam.. dar ţipam în zadar că oricum n-avea cine să mă audă. Tipul purta o mască şi era bine-făcut. Greutatea sa îmi zdrobea trupul şi aveam impresia că strânsorile sale îmi blocaseră toată circulaţia din mâini şi creier. Dar sunt mândră de mine că nu mă pierdusem cu firea.. nu eram în stare de şoc şi, surprinzător, mă puteam concentra asupra numărului limitat de figuri de auto-apărare pe care le cunoşteam. De vreme ce nu avea nici o mână liberă pentru a face următoarea mişcare dar nici să-mi dea drumul nu putea că exista şansa să-l lovesc şi să scap, am realizat în acel moment că tipul agresase pe cineva pentru prima oară în viaţa sa şi că stătea cam prost la acest capitol. Cred că ăsta fusese şi unul din motivele pentru are nu intrasem în panică.. oricum.. mi-am spus din start: "Cu toate că e mai puternic decât mine, în mod evident e mai prost."<br /><br />Jank pufneşte. Eu nu bag de seamă şi continui..<br /><br />- Tipul mi-a spus scurt "Nu vreau să-ţi fac rău. Vreau doar geanta". Eu i-am răspuns la fel de scurt "Îmi pare rău. Nu ţi-o dau". Răspunsul meu nu-l luase prin surprindere, iar asta mi se păru curios într-un fel.. de parcă s-ar fi aşteptat să nu mă las cu una, cu două.. şi totuşi, tipul cântărea trei tone, purta o mască şi se afla deasupra mea. Am menţionat faptul că miroasea a ţuică? Oricum.. dupaia mi-a spus "În acest caz, am să te fac să mi-o dai" şi, încercând să-mi ţină ambele mâini cu mâna sa dreaptă în timp ce cu stânga cotrobăia prin buzunarul său de la spate după un cuţit, mi-am eliberat ambele mâini cu o mişcare bruscă, atunci când se aştepta mai puţin şi l-am lovit în faţă cu toată puterea de care dispuneam. Cuţitul zburase exact lângă geanta mea. Mă târâsem în grabă, în patru labe după el când agresorul meu m-a apucat de ambele glezne, şi cu o putere uimitoare m-a tras înspre el. Când m-a întors cu faţa în sus penru a mă imobiliza din nou, fără să gândesc şi fără să cântăresc şi celelalte opţiuni pe care le aveam, am înfipt cuţitul în gâtul său.. <br /><br />Jank îşi ţine respiraţia.<br /><br />- Nu mă puteam mişca.. ucisesem un om.. pentru a-mi apăra blestematul de salariu pe 3 luni infecte de Fornetti. Mi-era scârbă de mine.. Şi astăzi îmi este. <br /><br />Din două guri termin şi cafeaua care mi-a înmânat-o partenerul meu de conversaţie.. sau mai bine spus, receptorul stupefiat al monologului meu. <br /><br />- Eram mânjită cu sângele agresorului meu. Nu ştiu cum de am găsit tăria necesară, dar am făcut-o. I-am dat jos masca.. tipul era un inivid de la facultate. Niciodată n-am avut o conversaţie propriu-zisă cu el dar ştiam că se mai saluta pe coridor cu Marian din pricina faptului că s-au ajutat reciproc la examenul de psihologie din anul întâi. Oricum.. detalii irelevante.. Marian se salută cu 95% din toţi studenţii facultăţii.. uneori doar ca să se simtă important, nu că i-ar cunoaşte. Îi stă în caracter să se bage în seamă fără un motiv anume. În fine.. mi-am luat geanta şi am fugit. <br />După o jumătate de oră m-am trezit cu poliţia la uşa mea.. <br />Au dat buzna în apartamentul meu şi primul lucru care l-au făcut a fost să-mi cotrobăie în gunoaie unde, desigur că au găsit atât cuţitul cât şi hainele mele murdare de sânge..<br />Nu-mi amintesc să fi avut vre-un martor dar oricum mă prindeau mai devreme sau mai târziu deoarece am acţionat ca ultima proastă. M-au dus la secţie încătuşată.. familia tipului era acolo.. Mama, iubita şi fiu-său sau frăţiorul, nu ştiu ce naiba era.. dar ştiu că maică-sa plângea.. plângea zgomotos.. mi se strânsese inima când auzeam ecoul suspinelor ei în timp ce înaintam spre interogaţie.. şi puştanu plângea.. şi suspinele sale erau grele, însă nu mai grele decât cele ale mamei. Prietena lui nu plângea. Dar, uneori, îmi doresc din tot sufletul s-o fi făcut pentru a nu se mai uita la mine.. cu atâta ură. Atâta.. ură. N-am crezut că o privire poate emana atâta emoţie.. Acei ochi.. acei.. ă.. scuză-mă.<br />- Nu-i nimic.<br />- Nu, nu înţelegi.. este. Adică.. privirea aia..<br />- Ba da, înţeleg.<br />- Ba nu. Nu înţelegi.. era normal să se uite aşa la mine. Nu mă lăsam intimidată de privirile nimănui chiar şi dacă toţi oamenii din secţie aveau să mă privească aşa.. eu ştiam că am omorât un om prin auto-apărare. Trebuia să câştig cazul. Îl ucisesem pe individ pentru a nu mă lăsa ucisă. Eram de neatins.. E doar că.. m-au dus la interogatoriu, mi-au setat data judecatei.. şi când am ieşit de acolo.. şi am dat din nou ochii cu iubită-sa.. tipa mi-a zâmbit.<br /><br />Jank face ochii mari.<br /><br />- Da.. ştiu.. e aiurea dacă îţi spun aşa.. Dar chipul tipei ăleia m-a lăsat cu sechele, vezi tu.. a fost genul acela de zâmbet care indică.. un strop de nebunie. Parcă.. se prefăcea că era incredibil de nervoasă pe mine.. aşa o privire.. de parcă vroia să-mi rupă gâtul dar după ce am ieşit de la interogatoriu.. şi ea mai era pe bancă cu femeia în vârstă şi copilul.. se uita tot atât de urât, dar.. pentru o fracţiune de secundă.. un moment în care şi-a pierdut concentrarea.. parcă a uitat cât de mult ar trebui să mă urască şi.. mi-a zâmbit.. de parcă se prefăcea că mă urăşte dar nu putea.. de parcă.. s-a bucurat că i-am omorât bărbatul. <br />- Nu te mai gândi la asta, îţi faci singură rău.<br />- Tu nu înţelegi? Era genul ăla de zâmbet.. recunoscător. Da.. ăsta e cuvântul.. l-am căutat timp de un an şi de abea acum bag de seamă..<br />- Poate îţi era recunoscătoare într-un fel. Poate că nu avea o viaţă atât de uşoară cu individul.. poate că stătea cu el doar pentru copil.. <br />- Poate..<br />- Aşa, dupaia?<br />- Dupaia totul a decurs ca rupt dintr-un cvasi-coşmar.<br />- Adică?<br />- Adică, eram supravegheată non-stop de copoi. N-am mers la facultate deloc în săptămâna aia deşi aveam voie.. la sfârşitul săptămânii era judecata.. şi deşi ştiam că n-ar trebui să-mi fac probleme deoarece aveam un avocat bun şi o poveste solidă, cu două zile înainte de judecată a venit marele bum. Avocatul meu m-a sunat ca să-mi dea veşti proaste.. anume că avocatul celor care mă acuză câştigase judecătorul de partea sa.<br />- Cum naiba?<br />- "Banii vorbesc.. banii vorbesc.. unii te ridică.. alţii te lovesc".<br />- Fi mai explicită.<br />- Judecătorul era unchiul agresorului meu.<br />- Căcat.<br />- Da.. aşa credeam şi eu.. n-am putut dormi, mânca, vorbi sau sta locului până în dimineaţa judecatei. Aveam gânduri sinucigaşe.. Până când, în cele din urmă mi-am spus că numai Dumnezeu mă poate judeca.. şi cu acest gând m-am îmbrăcat în cea mai frumoasă rochie pe care o aveam pentru a-mi deveni simpatică, gândindu-mă că, dacă e să fac răcoare.. am s-o fac cu demnitate. Mai aveam două minute până să ies din casă. Două.. când mi-a sunat telefonul. Am răspuns la el tremurând. Mi-era frică de orice şi oricine în acel moment.. la capătul firului era o voce groasă. Un bărbat sigur pe el, cu o voce groasă şi solemnă. Tremuram incontrolabil şi mă bâlbâiam într-un hal fără de hal.. înafară de "alo" nu m-a lăsat să rostesc nici o altă vorbă, deoarece mi-a spus în mai puţin de un minut absolut tot ce avea să-mi spună.. scurt şi la obiect.. <br />- Şi? Ce ţi-a spus?<br />- Primele lucruri au fost "Stai acasă că te-a rezolvat tăticu"<br />- Şi ce vroia să spună cu asta?<br />- Că nu mai trebuia să mă prezint la tribunal.. că m-a salvat de la ani grei de penitenciar.. că eram liberă ca pasărea cerului.<br />- Asta e imposibil.<br />- Dacă ar fi fost imposibil, acum îmi smulgea colega mea de celulă părul din cap.. dacă nu mi l-ar fi smuls mai demult..<br />- Nu, deci aşa ceva nu există. N-are cum! Vinovat, nevinovat, martor, acuzat, avocat, nu contează! Judecata se ţine! Nimeni nu-şi pune pielea în pericol într-un asemenea hal încât să mituiască pruncii tribunalului şi să scape cu obrazu curat.<br />- Ei bine, el a reuşit.<br />- ..Dar.. cum?<br />- Nu ştiu..<br />- Şi.. de ce?<br />- Nu ştiu.<br />- Cum nu ştii?<br />- Nu ştiu. Pur şi simplu.<br />- Nu există.. trebuie să-ţi fi fost dator cu ceva.. sau să-ţi fie prieten apropiat să facă una ca asta..<br />- Tu nu înţelegi că nu ştiu?! Sau.. mai bine spus, nu ştiam.. acum m-am cam prins de planurile sale..<br />- Dar cine e individul?<br />- Marian se pare că îl cunoaşte mai bine decât mine.. de la el ştiu tot. Ştiu că e un mafiot foarte, foarte.. dar foarte bazat.. că are un imperiu al său.. şi că nimeni nu ştie cine e.<br /><br />Jank pufneşte în râs.<br /><br />- Deja devii absurdă.<br />- De ce, mă rog?<br />- Cum naiba să ai un imperiu şi nimeni să nu ştie cine eşti?<br />- E foarte atent cu confidenţialitata..<br />- Şi asta de la cine o mai ştii?<br />- Marian..<br />- Marian pare a-l cunoaşte mai bine decât îl cunoşti tu..<br />- Marian cumpără grame de iarbă de la un agent de-al său de când are cinşpe ani.. află câte ceva de la el în legătură cu Big Daddy..<br />- Şi agentu ce spune despre el?<br />- Ceea ce spun toţi.. că e puternic, că deţine sfori pretutindeni, inclusiv la Vatican, că e jumate japonez şi jumate rus, că are o nevastă şi trei fiice şi că nimeni nu ştie cine mama dracului e. Ah, da.. şi că e poliglot.<br />- Bă, da.. fă-mă să înţeleg.. cum arată ăsta? <br />- Cine?<br />- Big Daddy Boo.<br />- Nu ştiu.<br />- …<br />- Ce?<br />- Cum adică nu ştii?<br />- Nu ştiu.<br />- Tu-ţi rişti viaţa pentru un om pe care nu l-ai văzut niciodată dar cu care ai avut o conversaţie la telefon acum un an?<br />- Acest om m-a salvat de la o moarte lentă.<br />- Ca să-ţi dea o moarte rapidă.<br />- Încetează.<br />- Dar nu înţeleg! <br />- Ce nu înţelegi? Înainte să închid telefonul m-a podidit plânsul şi i-am promis că îi voi rămâne recunoscătoare pentru tot restul vieţii mele.. şi că dacă ar avea vreodată nevoie de ajutorul cuiva.. să mă contacteze.<br />- Aha.. şi el ce-a zis?<br />- Că asta vroia să audă.<br /><br />Jank îmi dă zâmbetul de "eram sigur".<br /><br />- Ştiam eu că ceva pute în Danemarca..<br />- Poate că ai dreptate..<br />- Ce mai poveste.. m-ai surprins. Nu pari genul de fată capabilă să îndure atâta adrenalină.. cuţite, omoruri, poliţie, tribunal, diamante.. eşti mai tare decât arăţi la suprafaţă.<br />- Uau.. Şi eu care credeam că numai Marian le are cu complimentele.<br />- Ştii la ce mă refer.. ău..<br /><br />Jank se uită la ceasul său cu curea maro de la mâna dreaptă.<br /><br />- E imediat 3 jumate..<br /><br />Se apleacă asupra ghiozdanului său adidas şi scoate din el un săculeţ din catifea bleumarin pe care mi-l înmânează.<br /><br />- Am irosit prea mult timp cu poveştile, da nu-mi pare rău. Ascultă. Când vei ieşi din acest fast-food eşti de capul tău. Ai griă cu cine intri în vorbă, ai grijă cum te porţi, tu, oficial, eşti o transportatoare sub acoperire.. şi încă ceva! Ceva de o importanţă crucială. Orice ai face.. Nu.Deschizi.Săculeţul!<br />- Am înţeles.<br />- Crede-mă.. nu vrei să lipsească nici o pietricică.. indiferent de cât de atent le mânuieşti.. ai o avere aici. <br /><br />Îmi modelez degetele pe săculeţ.. simt pietricelele înăuntru.. şi simt cum ceva în mine palpită de entuziasm.<br /><br />- Bagă-l într-un buzunar interior din geantă. Nu îl scoţi la vedere niciodată! Şi în nici un caz nu..<br />- ..mă uit în el, am înţeles.<br /><br />Ne ridicăm de pe scaune, şi mă uit în ochii săi pentru ultima oară înainte să-şi pună din nou ochelarii pe nas. Ne îndreptăm spre ospătar ca sa plătesc cafelele. Ieşim din KFC..<br /><br />- Jank.. ?<br />- Hî?<br />- În legătură cu povestea mea.. ăhm.. te rog să nu..<br />- Ce poveste?<br /><br />Ne zâmbim reciproc. Oricât de îngâmfat mi s-ar fi părut la început, acum chiar am impresia că, dacă circumstanţele ar fi fost altele, Jank şi cu mine am fi nişte prieteni a naibii de buni.<br /><br />- Ei bine.. noapte bună.. şi-ţi mulţumesc pentru tot.. <br />- Stai, stai, unde pleci?<br />- Păi..<br />- Trebuie să te conduc la Gyilkos, ai uitat? Sau nu ţi-a spus Marian..?<br /><br />Înghit în sec..<br /><br />- Ghil.. asasina?<br />- Calmează-te, nu-i atât de fioroasă.. tot timpul.<br /><br /><br /><br />A fi.. a nu fi.. sau a se preface că este? <br />Na, ASTA este întrebarea!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-4965490093279356611?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-51968049925944152112010-04-07T07:06:00.000-07:002010-05-12T10:37:18.662-07:00M-am ameţit, dar în sensul plăcut al cuvântului.. simt că plutesc.. Mă simt din nou acasă.. acasă, atunci când veneau bunicii în vizită, iar mama şi tata îşi afişau măştile de cuplu ideal şi părinţi perfecţi, de dragul aparenţelor. Atunci şi numai atunci cumpăra mama prăjitură cu caramel şi migdale de la cofetăria de peste drum.. iar atunci şi numai atunci aveam şi eu voie să beau cafea.. la masă.. cu ei. Îmi place această stare.. aproape că mă face să uit până unde m-a condus tulburata cale a existenţei mele.<br />Mama, tata, bunica, bunicul şi acea blestemată de prăjitură exagerat de îmbibată în sirop au fost primele lucruri care mi-au venit în cap în clipa în care am dat farfurioara jos de pe ceşcuţa mea cu cafea.. Când a fost ultima oară când am băut o cafea?<br /><br />- N-am ştiut ce să-ţi comand aşa că am luat una clasică. Neagră şi tare. Poate că nu e preferata ta dar vei avea nevoie de ea dacă vrei să nu-ţi cadă capul de pe umeri până mâine. E ok?<br />- Da.. e ok, îţi mulţumesc.<br />- N-ai pentru ce. Oricum tu o vei plăti că eu, sincer, nu mai am nici o leţcaie.<br />- Nu-i nici o problemă..<br />- Ai bani, nu? <br />- Da.. am ceva bani..<br />- Mi se pare şi normal. N-o fi fost Marian aşa prost să te lase pe uscat de capu’ tău.<br /><br />Jank îşi bagă mâna în hanoracul său Vans bleumarin cu verde şi alb şi scoate din el un pachet de ţigări. Marca mi-e necunoscută dar ceea ce mă amuză până la strânjeneală este că exact lână măsuţa noastră se află plăcuţa cu „No smoking”. Fain! Mi-e greu să mă uit la el în timp ce-i vorbesc.. nu pot privi în acei ochi. Mă înspăimântă.. într-un fel aş vrea să-l rog să-şi pună din nou ochelarii de soare la ochi, dar nu vreau să-l bag într-o situaţie penibilă deşi ar fi cam puţin probabil să reuşesc una ca asta. Totuşi.. ce-i prea ţipător, cam atrage atenţia..<br /><br />- Ce te uiţi aşa lung?<br />- Ăhm.. vrei să.. fumezi?<br />- Da. Vreau. Şi?<br />- Uită-te-n stânga..<br />- În dreapta mea, vrei să zici..<br />- Nu, în st.. adică.. da..<br /><br />Jank începe să râdă.<br /><br />- Fetiţo, ce eşti atât de incordată? N-am să te muşc, setează-te pe chill.<br />- Poftim?<br />- Calmează-te.<br />- A.. scuze.<br />- De ce-ţi ceri scuze?<br />- Nu ştiu. Ă.. las-o baltă.<br /><br />Simt cum îmi iau obrajii foc. De ce sunt atât de jenată, nu ştiu, dar faptul că iarăşi râde mă bruiază enorm. Mă intimidează iar asta este enervant! Râde şi se uită la mine de parcă aş fi cea mai proastă glumă de la faza cu 2012 încoace.<br />- Eram sigur..<br /><br />Hă? Asta ce mai e? De ce anume era sigur?<br /><br />- De ce anume erai sigur?<br /><br />Cu un gest arogant de sigur pe sine îşi ia ochelarii de pe masă şi îi pune înapoi pe nas, de parcă mi-ar fi citit emoţiile, după care deschide pachetul de ţigări şi scoate o brichetă subţire şi argintie, împreună cu o ţigară. Exagerat de lent, îşi duce ţigara la buze şi o împinge cu limba în colţul gurii în timp ce ţine filtrul uşor între dinţi şi scutură bricheta energic. Tipul e stângaci. Ca şi mine, de altfel. <br />În cel mai discret mod cu putinţă, întorc puţin capul pentru a mă uita la tipul din spatele tejghelei. În fond, Jank s-a pus pe fumat deşi plăcuţa de 40 pe 30 cu „No Smoking” este fix lângă el.. am impresia că individul din faţa mea sfidează tot ce înseamnă lege. <br />Dacă ar fi ca cineva să mă întrebe ce talente ascunse am, i-aş răspunde mai degrabă că îmi pot da piciorul stâng după gât, decât acela că mă pricep la a analiza oamenii, nu după vorbe sau gesturi, ci după restul detaliilor. Nu de alta, dar este micul meu secret persoanl. <br />Până acum, persoana din faţa mea care, brusc, s-a setat pe o aroganţă incredibilă, îmi spune următoarele: <br />Unu- Iniţial avusese de gând să mă privească în ochi atunci când avea să-mi vorbească, dar când a văzut cât de tare mă precipit în preajma sa, şi-a îmbrăcat bunul simţ în lentile fumurii. Gata! M-a etichetat fraieră/ slabă de înger/ încuiată detestabilă. Pac! Zid de piatră căptuşit în trei straturi de beton! S-ar putea ca tipul să aibă complexe cu privire la ochii săi.. Şi eu aş avea dacă aş fi în locul său, deşi, trebuie să recunosc că tipul este uimitor de chipeş iar mai mult de 30 de ani, efectiv, n-are cum să aibe. Desigur, nu mă priveşte genul său dar aş putea spune cu lejeritate că dacă ar fi să.. ÎNAPOI LA SUBIECT! Doi- Îmbrăcămintea sa arată că are nevoie de multă libertate de mişcare. Naiba să mă ia! ,poate are un costum Armani şi o pereche de pantofi de lac Lacoste în rucsacul ăla ‘adidas’, pentru orice eventualitate, dar se vede de la o poştă că se simte în largul său în trening. S-ar putea ca tipul să fie mult pe drumuri. Pentru a fi pe drumuri ai nevoie de libertate de mişcare. Trei- Fumează LÂNGĂ plăcuţa unde scrie clar că fumatul este interzis. Sunt curioasă dacă este genul de om care ar avea tupeul să meargă la un poliţist şi să-i ţipe în faţă, cu un rânjet de copil prost „Bă coae! Dacă urinez pe pantofii tăi, mă-mpuşti sau îmi dai amendă?” , iar, Patru-.. pachetul său de ţigări e ponosit. Are o pată de cafea pe el, asemenea a jumătate din ţigările care vegetează înăuntru, este ros la colţuri şi margini iar culorile de pe carton, de abea mai sunt vizibile. Pachetul este aproape plin, având foarte puţin spaţiu liber pentru strecurarea brichetei înăuntru.. Din pricina faptului că pachetul este atât de ponosit, am ajuns la concluzia că stă de multă vreme în buzunarul acelui hanorac.. Dar dacă tipul este fumător, de ce naiba este pachetul încă atât de bogat în pipe?! Oare se pune pe fumat numai când are chef să impresioneze? Nu pare a fi tipul care caută acel gen de atenţie.. <br />Nu.. intuiţia nu mă lasă la greu: El fumează aici numai pentru că fumatul este interzis.<br />După cum ziceam.. da, am impresia că sfidează tot ce înseamnă lege.<br />Jank îşi aprinde ţigara într-un mod tandru, dacă mi se permite a folosi un asemenea termen la adresa unui asemenea individ. Parcă trage fumul în piept cu încetinitorul.. nu pentru a savura inundaţia de fum în plămâni, ci pentru a savura privirile încruntate ale ospătarului. Cred că de abea aşteaptă să i se spună să stingă ţigara.. sunt curioasă ce ar face atunci.<br /><br />- De ce anume eram sigur.. !?<br /> <br />Nu-i răspund dar mă uit la el de parcă viitorul meu are să depindă de ceea ce urmează să-mi zică. Detest când cineva sare la concluzii pripite cu privire la persoana mea. Ce este ăsta atât de sigur în ceea ce mă priveşte? Mă cunoaşte de un sfert de oră, maxim!<br /><br />- Păpuşă, eu nu mă ocup cu d-astea de ieri pentru că asta nici nu e meserie care se face de azi pe mâine. Ai nevoie de perseverenţă, încredere, tupeu şi escrocherie în sânge.. de ce am impresia că feţişoara ta angelică nu ascunde niciuna dintre aceste trăsături?<br /><br />Asta mi-a fost! Gata! Ajunge! Poate că nu sunt la fel de tare în caracter să mă compar cu el, dar sunt sigură că mă voi descurca! Desigur, dacă vreau să-i demonstrez asta, cu toate că are dreptate, va trebui să mă adun şi să conduc conversaţia de aici încolo. Dacă reuşesc să-l impresionez pe acest nebun, un transport ilegal de diamante până-n Portugalia va fi floare la ureche! Partea proastă e că nu-mi mai simt corpul de la gât în jos.<br /><br />- S-ar putea să te înşeli.<br />- Sau s-ar putea să nu. Tu ce ştii despre diamante?<br />- Ştiu destule.<br />- Anume?<br />- Sunt cele mai rare, scumpe şi căutate pietre preţioase..<br />- Atât? E trist..<br /><br />Se lasă pe spate şi trage al doilea fum din ţigara care, pe jumătate, s-a fumat singură..<br /><br />- Ştii de unde provinde denumirea de „diamant”?<br /><br />Scutur uşor capul să-i dau de înţeles că nu ştiu.<br /><br />- Grecii îi spuneau ‘adamas’.. ‚adamas’ înseamnă „indestructibil”.. „de neînvins”. Poate atinge duritatea maximă existentă a tuturor corpurilor solide de pe acest pământ. Ştii cu ce se şlefuieşte un diamant?<br /><br />Scutur uşor capul să-i dau de înţeles că nici pe asta n-o ştiu. <br /><br />- Cu pulbere de diamant.<br /><br />Face o pauză să vadă dacă sunt impresionată. Expresia feţei mele nu exercită nici o schimbare. Jank, văzând că afirmaţia sa nu are efectul dorit, continuă..<br /><br />- Un carat înseamnă 0,2 grame. Un diamant de un carat apare o dată la un milion de diamante extrase, iar un diamant de două carate apare o dată la 5 milioane. Cel mai scump diamant vândut vre-odată are 507 carate, deci cu puţin peste o sută de grame. Cumpărătorul este un chinez nebun pasionat de diamante şi a dat pe chestia aia 35,3 milioane de dolari la o licitaţie. <br />- Iisuse..<br />- Faza amuzantă e că l-a cumpărat brut.<br />- Brut adică, neşlefuit?<br />- Da. Gândeşte-te puţin.. ce om normal ar da 35 de milioane de dolari pentru un obiect de o sută de grame? <br /><br />Încep să înţeleg unde bate.. şi mă ia cu fiorii.<br /><br />- Vezi tu.. ţi-am pus o întrebare. O simplă întrebare.. Ce ştii despre diamante.. mi-ai dat un răspuns perfect normal! Sunt cele mai mai rare, scumpe şi căutate pietre preţioase din lume! Dar ceea ce miliardarii împreună cu ignoranţii de bijutieri, rapperi sau oricare alţi rahaţi pe picioare care pun ochii pe un diamant, nu ştiu.. este că sute de oameni mor fie pentru ele sau din pricina lor.. Trăim într-o lume nebună.<br />- Într-adevăr..<br />- Fetiţo, ştii că eşti în rahat până la gât?<br />- Oarecum..<br />- De ce dracu ai acceptat munca asta? Ai nevoie de bani?<br />- Nu, cu banii mă descurc. Din totdeauna m-am descurcat.<br />- Atunci de ce?<br />- N-am avut încotro.. <br />- Totdeauna ai încotro.<br />- Eu n-am avut. <br />- Înseamnă că nu te-ai străduit suficient. <br />- ..Poftim?<br />- Vrei să faci excursia asta?<br />- Nu.<br />- Nu se vede.. <br />- Tu habar n-ai despre ce e vorba aşa că taci!<br />- Fă-mă să înţeleg.. nu ai experienţă în transporturi, nu vrei să câştigi experienţă în transporturi şi nici datorii nu ai. Fetiţo, eu nu sunt mare amator de psihologii şi căcaturi de genu dar îmi poţi explica de ce ai acceptat? Ai probleme sinucigaşe?<br />- După cum spuneam.. habar n-ai despre ce e vorba.. aşa că taci.<br />- Să tac? Hai că asta-i bună..<br />- N-am probleme sinucigaşe, nu vreau experienţă în transporturi dar nu am zis că n-am datorii de rezolvat aşa că da. Taci.<br />- Acum îmi spui că ai datorii de rezolvat deşi mai înainte mi-ai spus că n-ai nevoie de bani.<br />- Nu toate datoriile se rezumă la bani, băiete..<br /><br />Pentru prima oară în toată conversaţia, am impresia că l-am surprins. Jank este în pană de cuvinte.. îşi ia ţigara din care a mai rămas numai amărâtul de filtru şi o aruncă. Puteam să jur că ospătarul va veni să-l atenţioneze că în KFC nu se fumează dar se pare că m-am înşelat. Ospătarul se uită la televizor, aparent fascinat de noul videoclip al lui Kanye West. Probabil că nu are chef de scandal la ora asta şi tocmai de-aia nu s-a luat de Jank. <br /><br />- Sunt un om deschis din fire.. bancă de secrete.. Nu judec pe nimeni pentru că nu-mi place să fiu judecat. În schimb, sunt o persoană a naibii de curioasă. Nu pentru că îmi place bârfa.. niciodată nu mi-a plăcut. Doar pentru că îmi place să ştiu anumite chestii.. mă face să mă simt component activ al propriei vieţi. Sunt încă relativ tânăr.. Dar am călătorit mult. Am văzut multe. Şi am învăţat şi mai multe. <br />- De ce-mi spui toate astea?<br />- Pentru că vreau să-ţi aud povestea. Vreau să ştiu de ce eşti aici. Ce te-a adus aici.. În ce bucluc ai intrat de trebuie să plăteşti cu via..<br />- N-am să mor.<br />- Eşti chiar atât de sigură?<br />- Nu este aşa o mare tragedie. Merg acolo, le dau diamantele, mă plătesc şi gata! Datorie plătită!<br />- Deci tu chiar crezi că e atât de uşor.<br />- Trebuie să cred asta că, de nu, voi fi ciopârţită în bucăţi înainte să ajung la destinaţie.<br />- Aici trebuie să-ţi dau dreptate.. Deci?<br />- Deci ce?<br />- Îmi spui?<br />- Nu cred că e aşa o idee bună..<br />- De ce? Nu-ţi par de încredere?<br />- Nu e vorba de asta <br />- Atunci care-i treaba?<br />- Ai să mă crezi nebună.<br />- Francesca, dragă, noi trăim într-o lume nebună! Am avut de-a face cu oameni nebuni toată viaţa mea. Unu-n plus nu mă afectează.<br />- Ei bine, pe mine da. Eu n-am voie să spun nimănui..<br />- Ştiu să ţin un secret, păpuşă! Şi ce ai de pierdut? Oricum nu ne vom mai revedea niciodată.<br />- Niciodată nu spune niciodată.<br />- Şi atunci cum vrei să te conving să-mi spui?<br />- Da chiar că eşti curios..<br />- Şi asta nu-i nimic. Dacă nu vei începe cu povestirea în următoarele 10 secunde, îmi scot Glock-ul din ghizdan şi împuşc ospătarul. <br />- Ce scoţi?<br />- Glock-ul. E un pistol. Deci?<br />- Stai puţin.. tu ai un pistol la tine?<br />- Vrei să ţipi mai tare de atât?<br />- Scuze..<br />- Mai ai 3 secunde..<br />- Bine, bine, gata, îţi spun.<br /><br />Cu un rânjet triumfător, îşi dă scaunul mai aproape de masă..<br /><br />- Te rog să-ţi dai ochelarii jos.<br /><br />Spre marea mea uimire, mă ascultă şi îi dă jos fără urmă de reţinere. Acum că i-am spus că am să-i spun, îi spun. Mă simt privită de toate nuanţele de albastru existente şi nu numai.. Toate privirile aici, la mine! Urmează povestea poveştilor! Povestea mea! Ahh.. povestea mea, povestea mea.. acu-i acu..<br /><br />- Jank.. ai fost vre-odată acuzat de omor?..<br /><br />Jank se uită la mine de parcă l-ar avea în faţa sa pe Elvis reîncarnat. Îmi place această reacţie a sa.<br /><br /><br />- Ă.. nu. <br />- Ei bine, eu da. <br />- Ai omorât un om?<br /><br />Aud această întrebare pentru a 3-a oară în viaţa mea.. şi răspund la ea cu acelaşi gest: închid ochii şi dau o dată uşor din cap. Simt cum ochii lui Marian îmi perforează faţa de parcă ar fi martor la brusca mea evoluţie de la broscuţă la dinozaur.<br /><br />- Ai făcut puşcărie?<br />- Ar fi trebuit să fac.<br />- Cum ai scăpat?<br />- Mai vrei să-mi auzi povestea sau nu?<br />- Da, da, absolut.<br />- Dă-mi o ţigară.<br /><br />Jank îmi înmânează pachetul său ponosit de ţigări şi se oferă să-mi aprindă pipa în timp ce eu mă las străbătută de un val de amintiri urâte.. urâte.. urâte de tot. Sunt convinsă că ospătarul se uită incredibil de ameninţător la mine, dar ce are să-mi facă? Jank are un pistol în ghiozdan.. iar eu am o poveste de spus.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-5196804992594415211?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-88374096092397706402010-03-03T11:58:00.001-08:002011-01-02T07:16:12.700-08:00Am ţipat la el că a intrat încălţat în apartament, că nu mă-nţelege, că e egoist, că e ipocrit, că mă enervează, că îmi deranjează toate lucrurile dimprejur care trebuiesc împachetate, că nu-mi găsesc telefonul, că îi este fruntea lucioasă de la transpiraţie, că a încercat să se servească din borcanul meu cu Nutella, fără acordul meu, că habar n-are prin ce trec eu, că îl urăsc, că vreau să mor şi că dacă totuşi voi muri.. vina va fi numai şi numai a lui!<br />El a ţipat la mine că sunt răsfăţată, că sunt proastă, că nu ştiu cum se pregăteşte o valiză, că faza cu curu, ca în reclame, nu mă va ajuta să o inchid, că noua culoare a părului meu nu se potriveşte cu ceea ce am îmbrăcat, că sunt prea agitată, că îl agit şi pe el, că dacă nu ia o gură de Nutella, moare de poftă, că el face asta pentru mine iar eu nu-i apreciez eforturile, că mâine-i ziua lu mă-sa şi că n-a apucat să-i ia cadou deoarece trebuie să mă ducă pe mine până-n Bucureşti, că habar n-am ce griji îşi face pentru mine, că mă urăşte şi că, dacă e să mor, va fi numai şi numai vina mea!<br />Super! Hai să pornim la drum!<br />Deşi Marian şi cu mine am ţipat unul la celalalt continuu înainte să ieşim din apartamentul meu, din clipa în care am păşit în maşină, am tăcut mâlc, amândoi. Drumul până la Otopeni a durat trei sferturi de oră. Marian, practic, a zburat! În viaţa mea nu i-am văzut chipul veşnic relaxat, atât de încruntat şi anxios. Fruntea sa are cute, buzele sunt aproape invizibile la cât de tare le presează una de cealaltă, nu clipeşte mai deloc, volanul, mai avre puţin şi-l sfărâmă, iar geamurile maşinii încep să aburească.. din ce motiv, nu ştiu, căci mie, una, îmi este incredibil de frig. Mi-e frig şi foame. Îmi vine să-mi izbesc capul de geam că n-am luat borcanul de Nutella cu mine, dar nici de Nutella nu-mi arde. Sunt într-o stare din aceea.. de foame, dar totuşi, de repulsie faţă de orice insemnă 'producţie comestibilă'. Încep să-mi rod unghile. Marian nu se clinteşte. De obicei, când îmi rod unghile cu Marian de faţă, acesta îmi plezneşte ambele mâini, indiferent de care din ele este vinovată de predarea voluntară a unghilor, la ronţăit. El îşi dă unghile cu lac transparent, o dată a trei seri, din pricina faptului că e obsedat de mâini frumoase. Valeria are mâini superbe, de exemplu.. Oricum, Marian este pe jumătate metrosexual. Zic doar 'pe jumătate' că, deşi merge la solar o dată la două luni, este dezgustat de tipi care se epilează. Citez: 'un bărbat adevărat se îngrijeşte, dar atât'! Cul!<br />Ajungem la Otopeni. Sângele îmi îngheaţă subit în vine. Marian, imediat cum s-a oprit motorul, se dă jos din maşină, fără a se uita la mine, şi deschide porbagajul pentru a-mi scoate valiza. Îl privesc în oglinda retrovizoare, concentrându-mă pe imagini cu noi doi, care se derulează în mintea mea. Îmi amintesc de momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună la liceu.. ce mai râdeam noi doi de toată lumea.. Eram ca doi 'Gigi-contra' care nu plăceau nimănui, dar tocmai de-aia îi luam pe toţi peste picior. Îmi amintesc că, de fiecare dată când unul dn noi era dat afară din clasă, din orice motiv, trebuia să bată la uşa clasei celuilalt, ritmul piesei 'Dont worry, Be happy', iar atunci, celălalt avea să recunoască sunetul şi să se scuze la profesor să iasă la baie. Acele zile se terminau, de obicei, cu noi doi în cea mai apropiată bodegă, fumând şi râzând de pretextul datorită căruia am ajuns acolo.. Ce vremuri.. ce vremuri..<br />Marian era deja înapoi în maşină şi cotrobăia printr-o servietă de mâna a doua. Eu nu-mi mut privirea nici o clipă de la oglinda retrovizoare, până când acesta începe a vorbi..<br /><br />- Poftim. Astea sunt documentele tale. Ai un bilet de avion, un paşaport, un buletin, un.. asta-ţi va trebui?! Oricum.. e aici în caz că-ţi trebuie.. aşa, mai ai certificat de naştere, diplomă de bac, un CV, diferite ecusoane, carnet de student, încă câteva hărţi şi cartoane aiurea, şi..<br />- Dar.. documente?! De unde?<br />- Ţi-am spus să nu-ţi faci nici o grijă că s-a ocupat Big Daddy de tine..<br />- Deci.. sunt false?<br />- Mai mult sau mai puţin..<br />- Marian! Sunt false sau nu?!<br />- Da, normal, tu ce credeai?!<br />- Nu ştiu.. am uitat total că-mi trebuiesc documente.. Nu mă pot gândi la nimic altceva înafarâ de destinaţie..<br />- Puştoaico, pe ce planetă trăieşti?<br />- Ei bine, în nici un caz pe asta. Dă-mi să văd.<br />- Ahh, da.. vezi că s-ar putea să fi făcut câteva modificări cu privire la datele tale personale..<br />- Ce fel de modificări?<br />- Păi.. câteva modificări pe ici pe colo.. nimic gen 'uau'.<br /><br />Arunc, cu dezinteres, un ochi peste buletinul meu fals. În secunda doi simt că mai am puţin şi sar la gâtul lui Marian care se chinuie din răsputeri să nu pufnească într-un râs isteric. <br /><br />- Marian!! Cum ai putut?!<br />- Iartă-mă.. nu m-am putut abţine.. ocazia a fost prea preţioasă. A trebuit să intervin!<br />- Cum adică?! Uită-te la mine! Sunt hidoasă în poza asta! Revoltătoare, chiar! N-ai găsit şi tu altă poză la-ndemnă să i-o dai?<br />- Noup.. Ce să-ţi fac dacă ai zâmbit?!<br />- Am voie să ştiu ce ţi-am făcut de le-ai dat tocmai poza asta?!<br />- Cel mai atrăgător chip de pe cel mai atrăgător panou, de pe cel mai atrăgător perete din cel mai atrăgător liceu. Cum să o evit?!<br />- Te urăsc!<br />- Strungăreaţa face toată poza!<br />- Mă pupi în cur.<br />- Lasă poza.. priveşte datele...<br />- Nu! Deci NU! Petru Francesca?! Cred că glumeşti! <br />- Deloc!<br />- M-ai făcut fiica nelegitimă a doamnei Petru de la 2, cu Frank din Transporter?!<br />- Vezi că te duce capu?!<br />- Deci acum chiar că te urăsc. Strada Puştoaicei, număru' 69?!?!?!<br />- Priceless!<br />- Marian.. asta este ridicol! Iar ăsta nu e codul meu numeric.. şi asta nu e seria mea de buletin.. nu crezi că-şi va da careva seama?! Adică.. n-au cum să fie atât de proşti să..<br />- Nu-ţi fă griji! Petru Francesca a devenit, peste noapte, locuitor civil. Este înregistrată sub această identitate în toate bazele de date posibile. I-au fost strucurate datele, şi încadrate în toate sistemele electronice în care sunt încadrat şi eu, şi tu, şi adevăratul nume al lui Big Daddy Boo, spre exemplu.. Ai încredere! Nu eşti prima care a făcut chestia asta şi nu prea există posibilitatea de a da greş cu ceva la capitolul ăsta.<br />- Dar.. au putut să adauge pur şi simplu, o persoană în plus în populaţia României, aşa.. peste noapte?! Adică.. Petru Fancesca.. cum a reuşit omu' ăsta??<br />- Deci mă uit la tine şi încă nu-mi vine să cred că eşti atât de naivă să crezi că Big Daddy Boo şi-a permis să omită vre-un detaliu! Habar n-ai cu ce minte lucidă avem de-a face aici, puştoaico!<br />- Eh.. ăsta da răspuns! .. Petru Francesca..<br />- Lasă.. te obişnuieşti tu cu numele.. Franci.<br />- Încetează.<br />- Franci, franci, franci! Şi ..vorbind de bani.. <br /><br /><br />Marian scoate din servietă două plicuri mari, sigilate. Desface unul din ele şi îmi varsă conţinutul în poală. Pe poala mea aterizează două teancuri de bancnote de 10 Euro, şi unul de bancnote de 50 de Euro.<br /><br />- Nu mai desfac şi al 2-lea plic, deoarece are acelaşi conţinut şi trebuie folosit numai în caz de vre-o urgenţă. Şi, repet!: NUMAI în caz de vre-o urgenţă! Orice ai face, nu le ţine la vedere! Şi ascunde-le cât poţi de bine de cei de la check-in. Bagă-le în valiză, nu le ţine în poşetă! Şi.. ar cam trebui să te grăbeşti.. avionul tău pleacă în 40 de minute. Oricum ai întârziat aşa că, uite cum faci: Mergi cu valiza la check-in pentru a o îmbarca şi a colecta ticket-ul ăla.. să fi foarte, foarte calmă ca să nu trezeşti suspiciuni! Dacă se-ntâmplă ceva la vamă sau dacă gafezi într-un mod sau altul, strecori o bancnotă de 50 de Euro şi te vor lăsa să treci. E un truc murdar dar niciodată nu dă greş, iar pe tine oricum te-a aprovizionat Big Daddy cu destui bani, deci n-ar trebui să fie asta o problemă..<br />- De ce mi-a dat atâţia bani?!<br />- Tu eşti în vacanţă, baby! Ai uitat că tre să faci pe turista?!<br />- Dar.. cu atâţia bani?!<br />- Da, normal! Mergi, colinzi, faci cumpărături, dar niciodată să nu ai o sumă mare de bani la tine, să bată la ochi!<br />- Cunosc regulile astea..<br />- Bun! Ajunsă în Ungaria, te va culege o tipă cu pseudonimul de „Gyilkos” pentru a..<br />- Ce-nseamna …ghil-cos.. sau ce-ai spus adineauri?!<br />- Asasină.<br />- Ah.. super.. continuă, te rog.<br />- Aşa! Gyilkos va avea grijă să ieşi ok din Maghiaria.. dar înainte să te întâlneşti cu ea, va trebui să treci pe la fast food-ul aeroportului, pentru a te întâlni cu unu' Raul „Jancsi” Andrei. Tipu e român dar a emigrat la unguri în 99. El îţi va da diamantele, iar cu asta, mă jur că ţi-am spus absolut tot ce ştiu.<br />- Cum arată Raul Andrei?<br />- Habar n-am.. mi s-a spus că, atunci când vei intra in fast food, el te va recunoaşte. Dar după ce anume te va recunoaşte, nu ştiu.. Apropo. De asemenea mi s-a mai spus să-ţi comunic să nu i te adresezi cu numele românesc. Spune-i Jancsi sau Jank. <br />- Da, desigur! Adică, mi se pare şi normal Şi eu, dacă aş fi bărbat şi m-ar chema „Raul Andrei”, aş prefera de o mie de ori să mi se spună „Junk”.<br />- Jank! <br />- Bine! Jank.<br />- Nu prea pari în apele tale.. Eşti ok?!<br />- Defineşte termenul de „ok”..<br />- Bine, mă abţin. <br />- Mersi.<br />- Mai vrei să ştii ceva?<br />- Unde merg, cu exactitate?<br />- Ferihegy Terminal 1. Budapesta.<br />- Aha.. iar tipu ăsta.. Jank.. el are diamantele?<br />- Da.. el îţi va spune tot ce vrei să ştii.. a mai făcut transporturi pentru Boo.. vei primi ceva sfaturi şi experienţe relatate..<br />- Dacă a mai făcut de-astea, de ce nu l-a trimis pe el?!<br />- Că o fată bate mai puţin la ochi.. şi că îi eşti datoare.<br />- .. bine.. altceva mai trebuie să ştiu?! Ceva cum ar fi.. cuvinte cheie.. parole.. ascunzători secrete.. telepatie, probabil?<br />- Da, ar mai trebui să ştii ceva..<br />- Anume?!<br /><br />Deşi amândoi stăm incredibil de incomod pe scaunele din faţă ale Opelului Corsa, Marian m-a prins de umeri şi mă apasă de pieptul său pentru a mă sufoca într-o îmbrăţişare, nu mai puţin de 20 de secunde. Nu vreau să plâng. Nici el nu vrea. Nu ne putem spune „La revedere” că doar, când toată nebunia asta va lua sfârşit, noi ne vom vedea din nou. Va fi din nou totul ca la început! Ca atunci când sâmbăta avea să mă trezească cu noaptea-n cap pentru a prinde masa sa preferată, la cafeneaua din colţ..<br />M-am desprins din îmbrăţişarea sa, şi din priviri îmi dă de înţeles că nu mă poate conduce până la check-in. Sunt recunoscătoare pentru asta.. trebuie să fac asta singură.. Deşi n-am mai zburat niciodată în viaţa mea, parcă ştiu cu exactitate ceea ce trebuie să fac, ce etape trebuiesc urmate, unde voi ajunge şi cu cine voi sta de vorbă. <br />Brusc, devin conştientă că.. o dată cu ieşirea mea din maşina lui Marian.. voi fi singură.<br />Singură pe drumul spre Iad.<br />Cobor din maşină şi, deşi simt un impuls incredibil de apăsătoar, de a mă întoarce pentru a-i zâmbi şi a-i face cu mâna celui mai bun prieten al meu, mă abţin. Nu vreau să-mi iau la revedere. Nici măcar să mimez un salut inofensiv nu veau!<br />Gonesc până la check-in, târând valiza după mine. Toate naţionalităţile, încarnate în diferite figuri vii, prezente în aeroport, se uită cu o curiozitate aparte la mine. Mă grăbesc. <br />Îmi păstrez calmul şi zâmbetul inofensiv.. Trec cu brio de check-in, însă trebuie să menţionez că tipa de la check-in este de o aroganţă incredibilă! Mi-a tăiat tot cheful de viaţă asfel încât mă prezint sictirită, cu paşaportul meu fals, la vamă.<br />Tipul de la vamă este un scump.. trebuie să-l fi amuzat poza.<br />Hm.. oare ar ieşi tipa de la check-in cu mine la o cafea când mă voi întoarce?.. dacă mă voi întoarce?<br /><br />Mii de gânduri mi se-nghesuie în minusculul spaţiu pe care noi oamenii îl numim minte, înainte să-mi dau seama că avionul este pe cale de a decola.. „Stimaţi pasageri, vă urăm un zbor plăcut şi vă mulţumim că aţi ales Blue Air.” Hm.. Clasa a 2-a. Nu-i rău.. nu-i rău deloc.. E bine că stau la geam! Pot visa în linişte timp de 45 de minute, căci, din câte am înţeles, cam atâta va dura zborul..<br />Organele mele interne s-au urcat într-un carusel:<br />Zborul..?! Ha! Mamă, de m-ai vedea acum!!<br /><br />_______________________________________________________________________________<br /><br /><br />Bârr.. e frig la unguri! Adică, într-un fel, era de aşteptat.. este trecut de 2 dimineaţa, când tot românu' ar trebui să doarmă sau să fie mort de beat. Merg la bagaje şi observ cum valizele vin şi pleacă pe banda rulantă, gândindu-mă, brusc, la toate prostiile posibile. Oare găsesc fast-food-ul? Oare Jank îmi va da sfaturi suficient de bune să duc totul la bun sfârşit? Oare "ghil-cos" mă va asasina? Oare scorpia de la check-in mi-a băgat bagajul în avion? Oare voi fi prinsă de unguri cu acte false asupra mea? Oare voi pierde diamantele? Oare mă voi pierde pe mine? Oare îmi miroase respiraţia? Oare?!?<br />Mai, mai să-mi las valiza să-mi scape pentru a 2-a oară din vizor. Alerg după ea pentru a o prinde înainte să fie din nou înghiţită de banda rulantă. Mai, mai să dărâm un bătrânel care se chinuie să-şi dea rucsacul gigantic jos de pe bandă. Mă-njură. În maghiară. Nu înţeleg, aşa că nu-mi cer scuze.<br /><br />- Excuse me.. do you happen to know where the fast-food is?!<br /><br /> Tipul căruia i-am adresat această întrebare, se uită la mine de parcă ar vedea pentru prima oară în vaţa sa, un turist proaspăt aterizat, care, în loc să încerce să iasă din aeroport, caută haleală. De ar şti el.. <br /><br />- Fast Food is behind you.. there. KFC. <br /><br />KFC-ul este fix la nasul meu. Mă simt ca în filmele cu Stan şi Bran.<br />Înainte să intru, inspir o dată adânc şi-mi aud, pentru o fracţiune de secundă, inima bătând. Jank.. să nu uit că pe tip îl cheamă Jank.. <br />Intru.<br />KFC-ul este aproximativ gol. Ăsta trebuie să fie motivul pentru care străluceşte de curăţenie. Doi tipi stau la o masă de lângă intrare, uitându-se la televizorul de pe peretele din dreapta, un grup de 3 fete şi un băiat stau ceva mai încolo, şi sunt un pic cam prea zgomotoşi pentru gustul meu la această oră târzie iar, în spate de tot.. lângă uşa de la toaletă.. este un tip. <br />Poartă un hanorac Vans, cu gluga trasă pe cap, capul fiind aplecat asupra unei foi de hârtie. Pe masa sa se află două ceşti de cafea. Una din ele este lângă braţul său stâng, iar cealaltă este înafara razei braţului său, cu o farfurioară pe ea, drept căpăcel pentru a o păstra caldă. Se pare că aşteptă pe cineva..<br />Tipul îşi ridică privirea de pe foaie. <br />M-a văzut.. precis m-a văzut?! Poartă ochelari de soare! La 2 dimineaţa! Într-un aeroport din Budapesta! Chiar mă vede? Îmi face semn cu mâna să mă apropii.. da.. mă vede. Îmi car picioarele anevoie spre cea mai îndepărtată masă din local.. Când ajung în dreptul ei, tipul se ridică în picioare şi, zâmbind, îşi dă ochelarii jos, dar gluga o păstrează pe cap. <br />Ochii săi sunt albaştrii. Ochiul drept este de un albastru intens.. asemenea culorii cerului pe timp de vară.. însă ochiul stâng este de un albastru atât de deschis, încât dă spre alb. Pupila stă neclintită, iar o cicatrice vişinie îi intersectează pleoapa. În rest.. arată exact ca Chad Michael Murray!<br /><br />- Jank.. îmi pare bine. Tu trebuie să fi Francesca, nu?<br /><br />Valiză?! Check! <br />Poşetă?! Check! <br />Diamante?! Almost Check. <br />Eu?! Absenţă totală!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-8837409609239770640?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-29718488984165100422010-01-30T09:42:00.000-08:002010-03-04T05:08:53.241-08:00Diamante.. Diamante.. Diamante.. DIAMANTE! <br />Parcă am murit şi am ajuns într-un Iad unde întregul décor ţipă “RAI”!!.. Ce e asta? De ce e asta? De ce sunt atât de calmă în privinţa asta? Aş putea muri.. ba chiar, mai rău ! Şi ce naiba e în capu’ omului ăluia? I s-a acrit de atâtea transporturi reuşite şi se întreabă ce se află dincolo de graniţele succesului ? Ii arde de închisoare ! Asta e clar ! Iar nemernicu’ mă trage şi pe mine după el..<br /><br />- Ce planuri ai pentru astăzi ?<br />- Ă.. poftim ?<br />- Iar nu m-asculţi ?<br />- Nu. Din nou. <br />- Măsoară-ţi, te rog cuvintele.. înţeleg că eşti puţin stresată dar mai coboară de pe Olimp..<br />- Marian, încetează ! Pune-te puţin în pielea mea ! <br />- Mai adineauri erai ok cu asta..<br />- Ei bine, mai adineauri aveam impresia că visez.. Mai adineauri mă imaginam Frank din « Transporter », într-un costum elegant, alergând cu un pistol în mână şi scăpând în ultima secundă din raza exploziei. Oricât de mult aş tânji după puţină adrenalină, chiar mă îndoiesc că voi duce treaba asta la bun sfârşit.. <br />- Puştoaico, vorbeşti de « Transporter », nu de 007 !<br />- Hai mai lasă-mă !<br /><br />Marian iar râde. Râde ! ..cum reuşeşte ?<br /><br />- Eu aş zice să priveşti partea bună a lucrurilor..<br />- Ah, serios ? Şi care ar fi aia ?<br />- Păi.. vei avea ocazia să vizitezi multe ţări străine.. după cum am spus mai înainte.. va trebui să te prefaci că eşti turistă. Ca să-ţi iasă asta va trebui să faci pe turista, ştii? Înafară de asta vei avea ocazia să întâlneşti multe persoane interesante noi.... ahh, da, şi vei avea ocazia..<br />- Să mi se zboară creierii ! Mulţumesc frumos, ştiam asta deja.<br />- Hm.. probabil. Dar nu asta vroiam să-ţi spun.. Vei trece prin Italia ! Mi-e o ciudă de mor că mergi acolo fără mine ! Să-mi trimiţi vreo trei Calzzone autentice că de nu, vezi tu când te întorci acasă..<br />- DACĂ mă-ntorc acasă..<br />- Ştii, puştoaico..nu îţi înţeleg pesimismul..<br />- Deci nu-mi vine să cred cât de egoist poţi gândi !<br />- De ce ? Că, spre deosebire de tine, văd partea plină a paharului ?<br />- Nu ! Pentru că tu te gândeşti numai la splendoarea excursiei în loc să-ţi faci griji pentru mine ! Marian, eu urmează să fac un transport ilegal de diamante ! De diamante !! Tu ştii ce înseamnă asta ? Că va trebui să îmi pun mâinile în cap din două în două minute pentru a mă asigura că încă mai este ataşat de restul corpului. Tu-mi vorbeşti despre mania ta cu bucătăria italiană.. dar nu te-ai gândit nici o clipă că , de la stres, dacă voi reuşi să iau o singură gură dintr-o pizza Calzzone, e mult ! Deci nu-mi mai spune tu mie că-ţi este ciudă ! Vrei să faci transportul ăsta în locul meu ? Fă-o ! Te implor să-l faci !<br /><br />Marian mă priveşte cu toată fiinţa sa.. Nici nu pot exprima în cuvinte intensitatea acestei priviri.. ultima oară când m-a privit aşa, eram în a 10-a şi plângeam de mama focului în timp ce îi povesteam că mi-a murit bunicul cu o seară înainte. Nu ştia ce să-mi spună.. Pur şi simplu mă privea. Mă privea cu un amestec de milă, dragoste, furie şi revoltă, pe care îl revărsa asupra mea fără pic de remuşcare.. De parcă ar duce o povară pe care nu şi-o doreşte şi mă obligă pe mine s-o preiau pentru a-l scăpa de greutatea acesteia... De parcă sufletul său este o cameră prea mică şi prea întunecată pentru a cuprinde toată emoţia de care este capabil.. <br />Da.. aşa mă priveşte Marian.. de parcă ar fi martor la un procedeu de auto-distrugere.<br /><br />- Te rog nu te mai uita aşa la mine.<br />- Cum mă uit la tine ?<br />- ..Aşa ! Aşa cum te uiţi acum.. te rog nu te mai uita aşa la mine..<br />- Ce-ar fi să nu mă mai uit deloc ?<br /><br />Înainte să înţeleg la ce se referă, Marian se ridică de pe scaun şi îşi ia haina de piele de pe spătarul acestuia. <br /><br />- Te rog nu-mi spune că vrei să pleci.. Stai puţin.. te-ai supărat pe mine ? Ce-am făcut ?<br /><br />Marian se face că nu mă aude. Cotrobăie prin buzunarele gecii sale după portofel, scoate două bancnote de 10 lei din el şi le aşează pe masă cu un zgomot mai mare decât ar fi trebuit.. La mine nu se uită deloc. Îşi aruncă geaca peste umeri şi din cauza brutalităţii cu care se mişcă, îşi vârăşte mâna dreaptă în mâneca stângă a gecii.<br /><br />- Rahat!<br />- Stai să te ajut..<br />- N-am nevoie de ajutor, lasă-mă.<br />- Am voie să ştiu ce ai ??<br />- …<br />- Marian, vorbeşte cu mine.<br /><br />Marian se întoarce cu spatele la mine şi se îndreaptă spre ieşirea din cafenea de lângă masa noastră. <br /><br />- Ştii ce m-a enervat la tine din totdeauna ?<br />- ..Ce ?<br />- Faptul că eşti incredibil de bătută-n cap !<br />- ..Poftim ?<br />- M-ai auzit bine ! Cum dracu’ poţi să-mi spui mie.. MIE!- cel care ţi-a fost alături din totdeauna- că sunt egoist? Tu crezi că nu-mi fac griji pentru tine? Hă? Chiar asta crezi ? Atunci cum îţi explici faptul că eu, aseară, după ce m-a sunat Big Daddy, n-am mai putut adormi că mă gândeam la toate prostiile posibile care ţi s-ar putea întâmpla! Cum vroiai sa-ţi dau vestea? Cu lacrimi în ochi şi mesaje de adio? Ştiam prea bine cum vei reacţiona dar am ales să îmi dau toată silinţa să-mi păstrez buna dispoziţie şi optimismul ca să te încurajez! Eu, spre deosebire de tine, nu m-am născut mincinos desăvârşit! Mie nu îmi e uşor să îmi ascund sentimentele şi emoţiile. Să-ţi dau vestea, păstrându-mi calmul, mi-a fost.. nu greu, ci incredibil de greu ! Iar tu susţii că sunt egoist ?!<br />- Marian, eu..<br /><br />Aud uşa cafenelei izbindu-se. Parcă a izbit întreaga încăpere. M-a izbit şi pe mine de-odată cu ea. În clipa următoare îmi îngrop faţa în palme şi oricât de mult îmi doresc să-ncep să plâng pentru a mă elibera de greutatea propiului corp.. lacrimile nu vor să vină. Vorba celor de la Goo Goo Dolls, în piesa “Iris” « You can’t fight the tears that ain’t coming..”<br /><br />- Eşti ok?<br />- ..Hă? Ah.. da, Valeria, sunt ok..<br />- Marian a plecat cam supărat.. v-aţi certat?<br />- Se pare că da..<br />- Eh.. vă împăcaţi voi. Nu rezistaţi prea mult unul fără celălalt.<br />- ..Sper să ai dreptate. Adu-mi te rog nota de plată.<br />- Imediat..<br /><br />Valeria revine la masa mea cu carnţelul ei cu fluturaşi galbeni.<br /><br />- Doi lei, nouăzeci.<br />- ..Poftim ? Cum doi lei nouăzeci ?<br />- Păi, să vedem.. paharul cu apă e doar un pahar cu apă aşa că îl tăiem de pe listă.. ăă, plăcinta oricum a fost din partea casei, asta am şi spus de la bun început.. aspirina e de la mine din geantă, şi în calitate de prietenă mi-e imposibil să–ţi cer s-o plăteşti.. iar Espresso-ul lui Marian, împreună cu bucăţica de ciocolată amăruie, nu-l comandase nimeni aşa că şi el vine din partea casei. Prin urmare, tot ce trebuie să achiţi este batonul de ciocolată. Snikers-ul face doi lei şi nouăzeci de bani.<br /><br />Valeria îmi face cu ochiul. Mă uit la ea de parcă o văd pentru prima dată în viaţa mea. Aproape că am şi uitat că mai există aşa ceva precum oameni care nu au uitat că sunt şi ei simpli oameni.. Sunt specimene rare, e drept, dar se pare că asemenea oameni încă mai există.. slavă cerului! Încep să înţeleg de ce e Marian atât de înebunit după fătuca asta..<br /><br />- Hm.. doi lei nouăzeci.. scumpe rău batoanele de Snikers în ziua de azi..<br />- Să ştii că.. <br />- Poftim, scumpo. Păstrează restul.<br /><br />Valeriei îi înmânez ambele bancnote de 10 lei pe care mi le-a lăsat Marian pentru a plăti consumaţia noastră.<br /><br />- D-dar..<br /><br />Valeria ar fi în stare să vină după mine pentru a-mi da banii înapoi, de aceea şi ies din cafenea înainte ca aceasta să realizeze că tocmai i-am lăsat cel mai gras bacşiş pe care i l-a lăsat vre-odată o fată. Când am ieşit afară, primul lucru pe care l-am remarcat a fost cerul incredibil de senin. Pe lângă zgomotul maşinilor care se înghesuiau să iasă de pe strada aceea mică şi aglomerată, pentru a ieşi pe strada principală, am putut auzi cel mai sufletist “Mulţumesc!!”, adresat mie. Zâmbind, întorc capul pentru a vedea capul Valeriei ieşind din cafenea, dăruindu-mi cel mai dulce zâmbet din istorie. Ce dar frumos pentru o asemenea dimineaţă blestemată de sâmbătă..<br /><br />Drumul spre casă a fost mai lung decât m-am aşteptat. Deşi în baia apartamentului meu am o oglindă enormă, m-am oprit în faţa brutăriei pentru a-mi cerceta înfăţişarea în vitrină.. Arăt de parcă toată lumea mi-ar fi căzut în cap.. dacă toată lumea mi-a căzut în cap, atunci lumea trebuie să fie un loc incredibil de roşu.. un roşu care dă spre portocaliu.. o flacără nimicitoare ! Nu sunt atât de sigură că îmi mai place culoarea cu care mi-am vopsit părul.. Mă reprezintă ? Pe mine ? Eu, transportatoarea?! Un gând groaznic îmi fulgeră prin minte, obligându-mă să închid ochii şi să găsesc tăria necesară pentru a merge mai departe. Ajunsă în scara blocului, chem liftul cu o plictiseală totală, realizând cu 10 secunde prea târziu că acesta se află chiar la nasul meu. În secunda în care rceierul îi comandă şirei spinării să întindă mâna, liftul este chemat de o altă persoană. Super ! Dă-i şi urcă scări ! Scările nu sunt un chin prea apăsător.. mai apăsători sunt paşii pe care trebuie să-i fac până la intrarea în grota mea sufocantă. <br />Vârăsc cheia în broască cu un dezgust total..<br />Şi imediat cum păşesc în dragul şi scumpul meu apartament.. <br />Închid uşa fără pic de zgomot.. <br />Şi mă pus pe-un plâns de crăpat zugrăveala de pe pereţi !<br />_____________________________________________________________________<br /><br />O oră mai târziu mi-am spus că m-am descărcat suficient şi că a venit timpul să mă răsfăţ cu un borcan de Nutella, un film bun, şi un duş. Încep cu duş-ul.. magnificul duş ! Imediat cum apa rece îşi plimba stropii prin părul meu, m-am decis că vreau să mă uit la « Gone with the wind », îmbrăcată în tricoul Ramonei, nişte boxeri bărbăteşti şi o pereche de şosete de lână a la’ bunica.. Acest gând automat mi-a dat o senzaţie de linişte.. aşa o linişte.. încât aproape am dat uitării faptul că viaţa mea urmează a depinde de o punguliţă de pietre preţioase.<br />Ies de la duş, mă usuc, îmbrac hainele esenţiale stării de pace, cotrobăi în dulapul de bucătărie după borcanul neatins de Nutella şi o linguriţă, şi mă aşez comfortabil în faţa filmului meu preferat. <br /><br />De abea a rămas Scarlett văduvă că a şi dispărut jumătate din cantitatea de Nutella, mai adineauri prezentă în borcan.. Halal procedeu de îngrăşare ! <br /><br />~* Can I touch you there.. touch you dee.. *~<br /><br />- Alo?!?<br />- Uau.. ce prompt răspundem ! Salut, puştoaico.. eu sunt.<br />- Da.. ştiu că eşti tu.. ce e?<br />- Am veşti..<br />- Altele ?<br />- Cam da.. <br />- Mă vor prost-dispune?<br />- Într-un fel.. dar nu ştiu la ce ţi-ar ajuta pentru că imediat va trebui să te pui în mişcare.<br />- ..Adică ?<br />- Adică am aflat şi eu acum 5 minute.. căă.. Hai să-ţi explic altcumva.. mai ţii minte când ţi-am spus că s-a menţionat ceva de un ..zbor până la unguri?<br />- Da.<br />- Ei bine.. n-a fost alarmă falsă, vei zbura până-n Ungaria.<br />- Marian, este ceva ce vrei să-mi spui?<br />- Da, ştiu, e o veste extraordinara că econmiseşti timp şi nervi<br />- Tu m-asculţi?!<br />- Să m-asculţi tu pe mine.. deci.. vei zbura, da?<br />- E totuşi atât de prost încât să rişte să fiu descoperită într-un aeroport?<br />- Calmează-te că nu vei avea diamantele asupra ta. Diamantele le vei primi de abea în Ungaria.. te întâlneşti cu ..unu’ la ..la un fast-food.. cu numele de.. ăăă<br />- Cu unu’ la un fast-food.. Să înţeleg că ai fost prea buimăcit ca să reţii toate numele ungureşti, aşai?<br />- Ahh, nu. Doar îmi stă pe limbă.. nu mai ştiu dacă e Mec sau KFC.. oricum, planul de bătaie ţi-l va trimite Big Daddy prin mail mâine sau poimâine..<br />- Mhm.. bine.. <br />- Aşa.. deci ! Situaţia ta e următoarea.. zbori până în Ungaria, da ? Acolo primeşti diamantele de la un individ, dupaia te duce un prieten de-al individului cu maşina până în Austria. Din Austria iei un autocar pentru Italia, iar din Italia mergi pe o croazieră de lux, şi da, trebuie să menţionez ‘de lux !’ până în Spania.. ruta se desfăşoară astfel pentru a evita pe căt posibil contactu’ cu Germania şi Franţa.. deja din Spania au portughezii grijă de tine..<br />- Cum adică au portughezii grijă de mine ?<br />- Nu-ţi fă probleme, sunt oameni ok..<br />- Marian, te rog renunţă la optimism măcar pentru două secunde..<br />- Nu renunţ la optimism pentru că mi-eşti dragă.<br />- ..Mersi..<br />- Aşa, acum vestea proastă..<br />- Ah, astea erau veştile bune ?<br />- Vestea bună era că zbori până în Ungaria.. <br />- Asta mi-ai spus-o deja de o sută de ori!<br />- Vestea rea e că avionul tău pleacă în mai puţin de două ore de la Otopeni.<br />- .. CEEE ?!??!?!?!?!?!<br />- Hai, puştoaico, grăbeştete ! Ia-ţi o valiză mare, dar să nu pui mare lucru în ea pentru că o vei umple cu cumpărăturile din ţările străine pe care le vei vizita..<br />- MARIAN !!! LASĂ-MĂ CU GLUMELE TALE !!! Eu zbor în Ungaria AZI ?!?!??!<br />- Care azi ?! Peste o oră, azi e deja mâine ! E unşpe seara ceasu’ !<br />- TU-ŢI BAŢI JOC DE MINE ??!??!?!?!?<br />- Ohoo, cineva trebuie să se calmeze urgent !<br />- Cum dracu’ ajung eu la Bucureşti în mai puţin de două ore ??? ZI ŞI TU !<br />- Calmează-te, puştoaico.. nu mi se spune ‘furios şi iute’ degeaba.<br />- Furios şi iute te prezinţi la mine în maxim zece minute!! <br /><br />I-am închis în nas.. tremur toată! Plec din ţară.. astăzi ! Am diamante de transportat.. <br />Doamne! Zbor până-n Ungaria !..<br />CU CE DRACU MĂ-MBRAC?!?!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-2971848898416510042?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-18293330366487138472010-01-05T12:50:00.000-08:002010-03-04T04:24:01.376-08:00Păşesc nesigură în cafenea. Marian poartă o discuţie telefonică în timp ce fumează o ţigară, extrasă dintr-un pachet de Kent Silver proaspăt deschis. Mă aşez în faţa sa, zâmbindu-i în semn de salut, iar el, în loc de a se uita la mine, îmi face semn cu mâna să tac cu toate că nu rostisem nici o vorbă. După expresia feţei sale realizez că nu este un apel plăcut şi nu încetez a mă întreba cine se află la celălalt capăt al firului. Mă rog la Doamne Doamne să nu fie Big Daddy..<br /><br />- Aicea nu este vorba numai de tine căci nu numai pielea ta este în joc..<br /><br />Ahh, ce bine! Nu vorbeşte cu el. Marian n-ar îndrăzni să i se adreseze lui Big Daddy Boo într-o manieră atât de iformală. Măcar atât.. voi putea să-mi savurez cafeaua în linişte.<br /><br />- Nu ştiu, nu i-am spus încă. E acum în faţa mea, va trebui să-i explic totul mai întâi, ai răbdare. Şi spune-i lu Boo să nu se mai precipite atâta că n-are de ce să-şi facă griji, doar e o fată responsabilă.<br /><br />Să-mi savurez cafeaua, chipurile? Rahat!<br /><br />- Bine.. cum o fi. Hai că vorbim mai încolo. Ciao, pa.<br /><br />De abea când Marian închide telefonul şi mă priveşte, gata gata să facă o remarcă stupidă în legătură cu noua culoare a părului meu, realizez cât sunt de panicată.<br /><br />- Spune-mi tot! Cu detalii! Ce treaba am eu cu Biggie? Ce s-a întâmplat? S-a aflat ce am făcut anu’ trecut? A fost descoperit? E suspect de ceva? A mers vre-un transport de cocaină prost şi acum se dezgroapă tot? Sau a..<br />- Tshhhhhhh!!! Încet! Ai înnebunit? Dacă aude Valeria ceva despre asta şi îi spune lu unchi-miu cu ce fel de oameni umblu, mă dă el însuşi pe mâna copoilor!<br /><br />Mă uit în dreapta s-o văd pe Valeria la capătul barului, ştergând nişte pahare. Vede că o observ, îmi zâmbeşte şi îmi face cu mâna. Valeria are 19 ani şi lucrează în cafenea de un an jumate. Dacă nu mă înşel, este în anul întâi la psihologie. Adoră copiii, şerpii, pizza Calzone, şi e un fan înfocat al lui Vivien Leigh. O dată, ca să îmi demonstreze asta, mi-a spus absolut toate replicile ‚Scarlett O’Hara’ din „Pe aripile vântului”, fără pic de ezitare, şi cu tot cu intonaţie. Eu ştiu precis că avea intonaţia potrivită! „Pe aripile vântului” e filmul meu preferat.<br /> Marian e înebunit după Valeria. A invitat-o în oraş din prima zi în care a început să lucreze în cafeneaua unchiului său, dar deoarece l-a refuzat, nu s-a mai sichisit să lupte pentru ea, de atunci. Oricum, asta nu m-a convins. Dacă n-ar mai vrea-o, ar înceta să compare toate fetele care trec pe stradă, cu ea.. n-ar recunoaşte nici să-l tai.<br /><br />- Calmează-te.. lasă asta acum.. noi am venit aici să savurăm o cafea, nu să ne luăm în cuţite.<br />- Eu sunt în pericol de a intra la puşcărie iar tu îmi propui cafea în loc să-mi explici ce se întâmplă?<br />- Vezi? Vezi?? Vechea tu! Ca de obicei te precipiţi! Calm, puştoaico. Nu ajunge nimeni în puşcărie.<br />- Atunci ce vrea de la mine?<br />- Ce i-ai promis.<br />- …<br />- Te faci că ploo’? Ce i-ai promis anul trecut când te-a scos din căcat?<br />- ..Nimic.. i-am mulţumit.. atât<br />- Clar i-ai mulţumit.. nu mai puteai închide telefonul fără a-i mai mulţumi de încă şapte ori, dar este ceva ce i-ai spus.. trebuie să-ţi aminteşti..<br />- ..Tş.. ce i-am spus?<br />- Chiar nu mai ştii?<br />- ….nu.. chiar nu.<br /><br />Marian priveşte din nou înspre Valeria pentru a se asigura că nu trage cu urechea. Aceasta şterge pahare, absentă.<br /><br />- I-ai spus că-i vei rămâne datoare pe viaţă.<br /><br />În mintea mea, ceva face ‚click’.<br /><br />- În nici un caz!<br />- N-ai voie să-l refuzi. Ştii ce a făcut omul ăsta pentru tine!<br />- Am spus nu!<br />- Cum suna 5 ani de închisoare pentru omor din culpă, anu trecut?! Hah??? Nu te-am auzit! Cum suna?<br />- Marian, nu-mi face asta, te rog..<br />- Dar de ce te văicăreşti atâta, nu înţeleg.. nici măcar nu ţi-am spus încă ce vrea de la tine.<br />- Ştiu ce vrea..<br />- Ba chiar cred că nu ştii..<br />- Cum să nu ştiu? Îi ştiu toate afacerile! Ştiu despre kilogramele de cocaină, despre armele de ultimă oră şi ştiu şi despre bordelul de lux pe care l-a deschis acum de curând.. are nevoie de fete, asta e?<br /><br />Marian râde.<br /><br />- Nu.. nu are nevoie de fete. Încă are prea multe, zice. În fiecare zi îi aduc târfele o prietenă de-a prietenei de-a prietenei care au nevoie de bani şi sunt dispuse să facă orice pentru ei, aşa că nu..<br /><br />Super.. click-ul a dispărut.<br /><br />- Atunci.. ce favoare ar putea el să-mi ceară mie?<br />Marian zâmbi.<br />- Mă crezi că pentru o secundă te-am invidiat când am auzit?<br />- De ce.. ce ai auzit?<br />- Puştoaico, hai s-o luăm de la capăt. Deci, tu ştii despre toate afacerile lui Boo, aşa e?<br />- Da. Cocaina, armele şi bordelul.<br />- Mhm.. toate le ştii! Toate cele ilegale, adică. Ai uitat total de bambus, cărbune, panouri solare, platină şi hârtie.. nu?<br />- …<br />- Aşa credeam şi eu.. ascultă şi ascultă cu atenţie.<br />- Nu cred că voi reuşi să fac asta.<br />- De ce nu?<br />- Creierul meu tocmai a pierdut legătura cu şirea spinării.<br /><br />Marian râde din nou.<br /><br />- Haide, măi, calmează-te.. şi azi dimineaţă la telefon ai fost atât de crispată când ai auzit de marele barosan de nu mi-a venit să cred. Tipul ăsta n-ar trebui să fie ceva în genu’.. îngeru tău păzitor? Care este panica?<br />- …Care este panica?! Mi-e frică de mă cac pe mine, asta e panica! <br />- Exagerezi.<br />- Ba chiar deloc! Singurele lucruri pe care nu le poate face el însuşi, sunt afacerile din care nu ar ieşi viu! Aşa că trimite alte persoane în locul său. Am auzit că nişte bărbaţi, de la care a cerut anumite favori, au murit la scurt timp după ce le-au dus la bun sfârşit.. dacă n-au murit chiar în timpul desfăşurării acestora..<br />- Uău, uău, uşor, hooooo!! Ţi-am spus să te calmezi! Habar nai despre ce e vorba că şi sari ca o apucată. Îmi dai, te rog frumos, voie să-ţi explic??<br /><br />Îmi îngrop chipul în mâini. Mi-e frică de ceea ce urmează să aud.. şi mi-e şi mai frică de faptul că nu voi avea voie să refuz. Parcă aştept ca Marian să îmi nareze soarta.. Soarta scrisă de un individ cunoscut sub Pseudonimul de Big Daddy Boo.. M-a scăpat de puşcărie.. îi datorez libertatea omului acela, dar nu şi viaţa. Se pare că, pentru el, nu e ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.. e dinte pntru dantură şi ochi pentru lumina zilei..<br /><br />- ….Tu m-asculţi???<br />- Poftim?<br />- Ai auzit ceva din ce ţi-am spus?<br />- Ăă.. da.<br />- Ţie chiar îţi este atât de frică?<br />- Tu nu vezi că tremur?<br /><br />Marian se apleacă şi îmi ia mâinile intr-ale sale.<br /><br />- Totul va fi bine.. vei vedea. Nu este atât de dificil ceea ce îţi cere.. îţi cere doar să fii atentă să nu faci greşeli..<br />- Dar ce dracu îmi cere?<br />- Te-ai uitat vre-odată la „Curierul”?<br />- Da.. de fapt, ne-am uitat împreună, dacă îmi amintesc bine..<br />- Nu ştiu cât de bine îţi aminteşti tu, totuşi.. venisem din bodegă şi te îmbătasei groaznic..<br />- Ahh, da.. acum îmi amintesc. Scuze.. n-am putut fi prea atentă la film în seara aia..<br />- Nu-i nimic.. aveai nevoie de un umăr pe care să plângi..<br />- Să plâng?.. stai puţin.. am plâns? Doamne.. chiar mă îmbătasem! Povesteşte-mi tot că eu nu mai ştiu nimic. Despre ce am vorbit?<br />- Ha! Vezi? Erai atât de praf.. şi tu spui totdeauna "eu niciodată nu mă îmbăt să nu mai ştiu de mine, aşa cum faci tu, Marianeee".<br />- Poate că am avut un motiv.. ştii??<br />- Da.. îmi amintesc.. Ramona.<br />- Revenim la "Curierul".<br />- Păi.. ei bine, cam vrea să intri în pielea lui Frank..<br /><br />Ridic o sprânceană.<br /><br />- Hăăă?<br />- Sau Frankie, mai bine spus, să nu presupunem că ai avea trăsături masculine..<br />- Nu-mi vine să cred că ţie încă îţi mai arde de glume!<br />- Aşa e, iartă-mă, sunt un imbecil..<br />- Eşti!<br />- Ok.. vrea să.. transporţi ceva.<br />- …<br />- …Frankie?<br />- Nu-mi mai spune Frankie. Mă scârţâie pe creier.. îmi este suficient că trebuie să îndur "puştoaico". Cum adică.. ce vrea să fac? <br />- Să călătoreşti puţin<br />- Adică? Până unde?<br />- Păi, să vedem ..ţie-ţi plac portughezii, nu-i aşa?<br />- ………………..CEEEE?<br />- Portughezii, puştoaico. Mai ştii? Eram în a 12-a şi un tip din Portugalia ne-a oprit din drum să ne întrebe pe unde să meargă ca să ajungă în centru. Mi-aduc aminte că, atunci când a plecat, mi-ai spus că e bun.. frumoase amintiri.. tu să spui despre un bărbat că e ‚bun’..<br />- Mă zboară până în Portugalia?? E normal la cap?? <br />- Ahm.. nu cred că a menţionat ceva de zbor.. decât până-n Maghiaria, dacă nu mă înşel.. şi dupaia schimbi mijlocul de transport la unguri.. până-n Italia mergi cu cineva cu maşina.. dupaia schimbi mijlocu de transport şi mergi cu un autobuz.. sau trenu, nu mai ş.. <br />- POFTIM??<br />- Te rog frumos să te ca..<br />- Valeria, adu-mi te rog un pahar cu apă!<br />- Valeria, adu-i şi un baton de Snikers că mă îndoiesc că apa va ajunge..<br /><br />Valeria pare uşor surprinsă de scena pe care o fac, însă nu mă pot calma pentru a nu-i trezi interesul în a trage cu urechea. Mie, cea care n-a ieşit în viaţa ei înafara graniţelor ţării româneşti, tocmai mi se cere a face un transport de mărfuri ilegale către extrema Europei. Previzibil.. Prea previzibil, aş putea spune.. Valeria vine la masa noastră cu un pahar de juma’ de litru cu apă, o aspirină, un baton de Snikers, o plăcintă cu brânză din partea casei şi un Espresso pentru Marian.<br /><br />- Îmi aduci te rog şi..<br />- O pătrăţică de ciocolată amăruie pentru cafea? E deja în ceaşcă.<br />- …Serios? Uau, îmi cunoşti gusturile mai bine decât mama.<br />- Se pare că bei cafea în preajma mea mai des decât în preajma ei..<br />- Se pare că ai dreptate..<br /><br />Valeria îi zâmbeşte afectuos, îmi face mie cu ochiul şi se îndepărtează . Efectiv, nu mă putut abţine să nu zâmbesc malefic la privirea lui Marian, aţintită pe spatele ei. Pufnesc uşor.<br /><br />- Ce?<br />- Invit-o o dată în oraş, mă!<br />- Am invitat-o! M-a refuzat! Pa!<br />- Au trecut aproape doi ani de atunci! De abea venise aici. Nu te cunoştea! Acum ştie până şi ce fetişuri ai în materie de cafea.<br />- Uau, mare brânză, doar vin aici aproape zilnic.<br />- Eu zic să încerci..<br />- Eu zic să-ţi vezi de treburile tale! Chiar aşa.. revenind la treburile tale.. <br />- Nu sunt atât de sigură că vreau să ştiu..<br />- Îţi convine, nu-ţi convine, ascultă! Am auzit că transportul ăsta e foarte important pentru că e primul de genu pe care îl face. <br />- Nu-l pot convinge să trimită pe altcineva? De ce riscă totul prin a trimite o româncă fără experienţă să facă asta?? <br />- Pentru că nu mai are încredere în oamenii săi. Iar tu îi eşti datoare..<br />- Hmph!<br />- Ştii.. am auzit că a trebuit să facă un transport pentru Singapore..<br />- Singapore!!?<br />- Da.. nu te mai minuna atâta. Omu ăsta e mondial, nu ne jucăm cu amatori. Nu-mi vine să cred că habar n-ai! Pe ce lume trăieşti? Oricum, ascultă.. a trimis 3 dintre cei mai fideli curieri ai săi. A fost obişnuită faţada: trei băieţi aflaţi în excursie sau ceva cu crucea roşie pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi, bla bla, nu-mi amintesc prea bine.. oricum, au plănuit totul ca la carte. Şi-au plănuit popasurile, oamenii cu care vor face conversaţie, lucrurile tipice pentru turişti pe care le vor cumpăra, TOT! S-au prefăcut că sunt într-o vacanţă cu scop caritabil şi chiar şi atunci când erau singuri în cort sau în camera de hotel, nu scoteau absolut nici un cuvinţel despre marfa pe care o transportau. Ăsta este motto-ul tuturor curierilor ai lu’ Boo: „Sunt în permanenţă supravegheat, aşa că trebuie să păstrez tăcerea”. <br />- Şi totuşi.. au fost unii care au murit făcându-i servicii lui Boo..<br />- Exact despre asta vorbim acum. Asta e povestea celor care n-au scăpat vii. Fii atentă.. marfa a ajuns la destinaţie, a fost plătită..<br />- Despre ce vorbim?<br />- Despre cocaină.. multă cocaină. Şi de cea mai bună calitate..<br />- Cam cât?<br />- Jumătate de tonă.. au fost necesare 10 curse.<br />- …CÂT?<br />- Nu te precipita. Au fost o dată descoperite 2 tone într-un avion, iar asta e povestea celor care au fost prinşi.. cine ştie câte alte tone au fost transportate chiar sub nasurile lor de-a lungul istoriei…<br />- Şi.. 10 curse?<br />- Da, normal. Cum dracu’ să te cari cu 500 de kg de coca după tine din prima? Mori sub presiune.<br />- Dar nu la asta mă refeream.. nu au trezit suspiciuni? Nu au fost recunoscuţi?<br />- S-au deghizat la 8 curse din 10. S-a ocupat Boo de ei.. a avut grijă ca totul să decurgă perfect.<br />- Şi atunci.. de ce au fost ucişi?<br />- Stai că ajung şi acolo.. a ajuns marfa la destinaţie şi a fost plătită. Fiindcă era vorba de cea mai bună cocaină, băieţii trebuiau să se întoarcă la Biggie cu 18 milioane de euro. Au ajuns acasă cu numai 16 jumătate, spunând că cei din Singapore au refuzat să plătească mai mult şi n-au avut cum să se întoarcă cu marfa acasă, aşa că au acceptat preţul impus de ei. Cu Biggie, e de preferat să nu te joci în felu ăsta că iese nasol. Le-a spus transportatorilor că nu este nici o problemă, că nu se deranjează el prea tare pentru umila sumă de un milion juma de euro. Faza e că el nu se prea deranjează pentru atât.. nu-l impresionează ce e sub 10 milioane. Era doar siguranţa sa în joc şi păstrarea respectului faţă de el înşişi. A făcut investigaţii. A plătit pe cineva să meargă în Singapore sub pretextul de a afla, chipurile, dacă acei consumatori sunt mulţumiţi de marfă.. Ghici ce s-a aflat.. Cei trei băieţaş vândseră numai 450 de kg de cocaină şi au păstrat restul de 50 de kg.<br />- A.. înţeleg.<br />- Îţi dai seama că un tip ca Boo nu acceptă escrocherii de genu’..<br />- Îmi imaginez..<br />- I-a omorât cu mâna lui. Trei gloanţe. Pac pac pac..<br />- Taci.. te rog încetează, am înţeles..<br />- Gata, am terminat. Da ţie n-are de ce să-ţi facă rău că tu nu tragi în piept pe nimeni, niciodată. I-am dat cuvântul meu cu privire la asta..<br />- ..Mersi..<br />- Nici o problemă.. dă-mi şi mie o muşcă din plăcinta aia.<br />- Nimic nu-ţi dau. Stai aşa că ţi-am adus prăjitură...<br />- A, chiar, dă-mi prăjitura!<br /><br />Mă trezesc cotrobăind în geantă după pâinea dulce cu afine, atunci când realizez că sunt privită de un cuplu în vârstă, pe geam.<br /><br />- Uite..<br />- Trebuie să fie deja 8.. Îmi pare rău, dar am fost aici primii, asta e masa mea. Am spus.<br />- Nu-mi spune că nu vor mai intra în cafenea din cauza că noi ocupăm masa asta..<br /><br />Bărbatul cuprinde umerii femeii sale cu braţul stâng pentru a o îndemna să meargă mai departe.. mă simt atât de prost, încât îmi vine să mă înec în paharul meu cu apă. Cu câtă dezamăgire priveau.. <br /><br />- Nu-i bai. Vor găsi altă cafenea la capătul străzii.. apropo, ce se aude de prăjitura mea?<br />- Poftim.. vezi că s-a cam întins glazura.<br />- Chiar.. era cât pe ce să uit..<br />- Ce să uiţi?<br />- Puştoaico.. noua culoare din păru' tău..<br />- Marian, te rog nu începe!!! Dacă nu poţi spune nimic drăguţ, atunci, taci!<br />- Dar de unde ştii tu că nu vroiam să spun că arăţi bestial?<br />- Că te cunosc.<br />- Bine. Arăţi ca o damă de companie.<br />- Uau, mersi! Deci eşti un super prieten! Mai întâi aflu că merg în Portugalia pentru un transport dubios, iar acum aflu că voi face toate astea arătând ca o târfă.<br />- Nu târfă. Damă de companie. Ea, spre deosebire de târfe, are clasă..<br />- Mersi, mă simt cu mult mai bine!<br />- Mă bucur! Şi nu mă numi tu pe mine un prieten fără sentimente că nu eu ţi-am adus ţie o prăjitură burduşită şi vai de capul ei. Doamne, femeie, cât de neatentă eşti cu geanta aia a ta.. <br />- Ahh scuze, majestate, dar, ştii.. a trebuit să mă grăbesc!<br />- Sper că vei fi mai atentă cu transportul.<br />- Ha.. mă îndoiesc că vor încăpea 500 de kg de cocaină în geanta asta.<br />- Stai chill. Nu vei transporta tu cocaină ..<br />- ..A, nu? Dar despre ce vorbim? Bambus? Cărbune? Ce mai era?? ĂĂăă, a da, hârtie.. panouri solare, probabil?<br />- Naaah. Nimic de genu’. E ceva cu care Biggie se ocupă de puţin timp. Ceva mai valoros decât acele 500 de kg de cocaină.. dar suficient de mărunt ca să încapă la tine în geantă..<br />- Serios?….Ce anume?<br /><br />Marian zâmbeşte, văzând că entuziasmul ia locul fricii în privirea mea. De-a lungul conversaţiei, am prins gustul pentru aventură şi primejdii.. de ce bat din picior? Nu vreau să mor.. dar de abea acum realizez că vreau să văd ce e dincolo de barieră.. chiar aş putea spune că am nevoie de această excursie.. şi ce dacă mă bag în puţină primejdie? Vreau această experienţă! Vreau să-mi condimentez viaţa!<br />Marian soarbe din ceaşca sa de Espresso cu ciocolată amăruie.<br /><br />- Ţi-am spus că, pentru o secundă, aproape că te invidiam. Puştoaico.. tu vei transporta diamante.<br /><br />Mda.. se pare că am avut dreptate: Creierul meu chiar a pierdut legătura cu şirea spinării..<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-1829333036648713847?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-28944375199244222062010-01-02T05:39:00.000-08:002010-03-04T04:05:37.645-08:00Moţăielile mele m-au costat un sfert de oră. Când am intrat la duş, habar n-aveam unde mă aflu până când am simţit jetul de apă rece izbindu-mi ceafa. Am ţipat. Apa rece devena apă fierbinte într-un timp ce părea exagerat de lent, dar într-un mod straniu, plăcut. De ce aş visa eu că îmi înjur fosta prietenă cu atât patos? Ne-am despărţit acum patru luni, două săptămâni, trei zile ..şi opt ore dacă sunt precisă şi totuşi.. de ce aş visa-o tocmai acum când sunt pe cale de a o uita?<br />Căcat! O doresc mai mult ca niciodată şi ştiu asta.<br /> Gelul meu de duş pare a avea un miros mai puternic decât de obicei... Nucă de cocos, scorţişoară şi vin.. halal combinaţie! Mirosul de scorţişoară îmi zgârie căile respiratorii, cel de cocos mă calmează, iar cel de vin mă excită. Ce?! Sunt şi eu om.<br />Ramona mi-a dăruit acest gel de duş. În seara în care mi-a dat papucii şi am ajuns acasă, m-am băgat la duş şi am golit jumătate din sticlă direct în spaţiul de scurgere. Desiur că m-am oprit la timp.. eram extraordinar de supărată, însă, încă o iubeam şi nu vroiam să mă descotorosesc de ea în totalitate.. Hm.. au trecut 4 luni de atunci şi încă mai este gel de duş în acest blestemat înveliş de plastic.. mă chinuie.. nu vrea să se termine. Parcă mă tachinează în fiecare dimineaţă, şoptindu-mi în ureche.. sau, mai bine spus, în nas: ‚te minţi singură. Eu nu pot dispărea.. sunt o parte din tine care niciodată nu va dispărea.. Niciodată, auzi?!’ Pozele cu Ramona, tricoul ei, aşternutul pe care l-am împărţit, nimic nu-mi aminteşte de ea mai mult decât acest gel de duş. <br />Luala-r dracu! Luala-r dracu că se va termina în curând şi habar n-am de unde voi mai face rost de altul! Poate chiar este o parte din mine, iar oricare alt miros de gel de duş îmi provoacă greaţă. Sau poate că aberez.. sau poate că ar trebui să mă dau pe bărbaţi. <br />Râd. Ce simpatică îmi sunt uneori…<br />Bărbaţii.. aveam şaişpe’ ani. Prietenele mele Dana, Carmen şi Cristina, toate îşi pierduseră virginitatea pe la paişpe, cinşpe ani şi mă tachinau continuu că eu încă eram neatinsă. La orele de biologie îmi dădeau coate şi îmi arătau diferiţi colegi de-ai noştri cu degetul, că deh! ‚ăla ar fi perfect pentru tine.’ ‚Ce zici de ăla?’ ‚Ce zici de celălalt?’ Normal că nu le puteam spune că mă atrage Paula din clasa paralelă mai mult decât oricare armăsar pe care mi-l arătau ele. Dacă le-aş fi spus de adevăratele mele orientări sexuale, de care eram conştientă încă din clasa a 6-a, ar fi fugit de lângă mine cu o sută pe oră. Nu ştiu ce dracu e în capul fetelor hetero atunci când aud de lesbiene. Cine se cred? Doar pentru că prefer persoanele care împart acelaşi sex cu mine, nu înseamnă că îmi vine să sar pe toate fetele pe care le văd. Aşa cum ele au anumite genuri în materie de băieţi, aşa am şi eu gusturile mele în materie de fete. Numai şi numai un anumit gen de fată, te rog! Desigur, eram de părere că toate prietenele mele sunt frumoase. Toate aveau ochi luminoşi şi păr impecabil, ca să nu mai vorbim de siluete armonioase şi forme demne de muşcat dar, sincer, nu m-aş fi culcat cu vre-una din ele, nici dacă era să mă plătească. <br /><p>Din cauza că, într-un fel, mă făceau să-mi fie ruşine de mine, decisesem să-mi fac şi eu, ba din curiozitatede, ba de dragul lor, un prieten. Alex. El a fost primul şi singurul bărbat din viaţa mea. Subliniez: bărbat! Era în ultimul an, deci cu doi ani mai mare ca mine. Ne-am cunoscut în timp ce el era în detenţie iar eu, de servici pe şcoală. Eram în laboratorul de chimie. El trebuia să scrie ce ştiu eu ce prostie, iar eu trebuia să aranjez o serie de 50 de eprubete. Îi transpirau palmele şi încerca să facă o mică conversaţie până când, înainte să sune clopoţelul, şi-a luat inima-n dinţi şi m-a invitat în oraş. Am acceptat scurt şi sec, i-am colectat numărul de telefon şi am plecat acasă. Nu l-aş fi sunat nici în o mie de ani dacă nu m-ar fi frecat fetele mele la icre. L-am sunat într-o seară de sâmbătă. Fetele erau la mine pentru o petrecere în pijamale. Era pe speaker, vocea îi tremura dar tot ce puteam auzi erau prietenele mele chicotind de zor. Ştiu.. ştiu.. tipicul de fete stupide de liceu, dar hey! M-am distrat la culme! Două zile mai târziu, Alex şi cu mine ne-am cuplat. După o lună i-am cedat insistenţelor şi m-am culcat cu el, iar, efectiv, trebuie să spun că a fost exact aşa cum mă aşteptasem: Mult stres pentru o nimica toată. Dana şi Carmen erau în al nouălea cer că ‚în sfârşit am păşit şi eu în lumea celor vii'. Cristina se dădea şi ea fericită pentru mine, când, de fapt, fierbea pe dinăuntru. Abea mai târziu am aflat că era îndrăgostită până peste cap de Alex. Se îmbătase la ziua mea de 17 ani şi mi-a confesat tot, cu lacrimi în ochi şi îmi amintesc cu precizie momentul în care i-a căzut maxilarul când i-am spus fericită „Alex? Chiar îl vrei?! Ia-l! Te rog, ia-l!” În noaptea următoare s-au culcat împreună. A doua zi am avut un motiv să-i dau papucii primului şi singurului bărbat cu care am avut vre-odată legături amoroase. Slavă Domnului!<br /></p><br />~* Can I touch you there.. touch you deep inside.. Can I touch your heart.. the way you’re touching mine.. *~<br /><br />Îmi sună telefonul, iar eu sunt la duş. Trebe să-mi întrerup cascada de amintiri o dată cu oprirea cascadei de apă caldă, pentru a fugi în dormitor udă şi dezbrăcată. Mai este nevoie să menţionez faptul că-mi iau o frumuseţe de trântă pe drum?<br /><br />- Da?! <br />- Salut, eu sunt. <br />- Ştiu că tu eşti, ţi-am văzut mutra pe ecran. Ce este? <br />- Îl mai ştii pe Big daddy Boo? <br />Brusc mi s-a ridicat părul de la ceafă. <br />- Da.. de ce? <br />- Bun.. pentru că te caută.  <br />- Pentru?<br />- Discutăm detalii când vii aicea. Vroiam doar să îţi spun ca să te pregăteşti sufleteşte..<br /> - Stai că nu înţeleg... de ce ar trebui să mă pregătesc sufleteşte?<br />- Răbdare, măi, răbdare.. vei vedea tu.<br /><br />Brusc, răguşesc.<br /><br />- Deci.. noi ne vedem azi cu motiv? Adică.. e ceva ce trebuie să-mi spui? <br />- O, da. <br />- Ar trebui să-mi fie frică? <br />- Rămâne de văzut. <br />- Super, fix asta îmi mai tebuie! <br />- Încă ceva.. mai ai prăjitură cu afine de alaltăieri seară? <br />- .. de ce vrei să ştii asta? <br />- Că vreau să-mi aduci! Mi-e poftă. <br />- Marian, m-ai scos de la duş ca să mă întrebi dacă am un număr de telefon şi o prăjitură? <br />- Tu erai la duş?! E 7, femeie!!! <br />- Şi?! <br />- Cum şi?!Dacă întârzii te.. te.. te mănânc! <br />- Bun, atunci, n-o să-ţi mai trebuiască prăjitura! <br />- Crezi tu! Voi avea nevoie de prăjitură ca să te diger ..Stai puţin.. tu ai ieşit acum de la duş ca să răspunzi la telefon? <br />- Da!  <br />- Asta înseamnă… că ai răspuns la telefon udă şi dezbrăcată?! <br />- Pa, Marian!<br /><br /><br />Marian cu prăjiturile lui cu tot. Acum ce fac? Să reintru la duş sau să nu mai intru la duş? Oricum m-am spălat dar statul degeaba sub jet-ul de apă îmi face bine.. mă calmează. Mai am doar o jumătate de oră timp să mă pregătesc, ceea ce ar însemna că trebuie să mă îmbrac şi s-o şterg dacă vreau să ajung la timp. Mă întorc la duş.. 5 minute poate să mă aştepte şi Marian că doar nu moare, mai ales că îi aduc şi prăjitură. Trebuie să mă calmez.. Big daddy Boo vrea să mă vadă. Asta nu miroase a bine.. asta nu miroase a bine deloc.<br />Ies de la duş şi mă uit în oglindă. Zâmbesc. Îmi place noua culoare din capul meu. Mă face mai tânără. Merg în cameră ca să mă usuc şi să mă îmbrac. Nu mai am timp pentru micul dejun dar mai am două bucăţi de prăjitură cu afine în frigider. Marian se va supăra că va trebui s-o împărţim, dar măcar să zică mersi că îi aduc. Mă uit din nou în oglindă fără a vedea nimic. Ies din casă la 7.27, o salut pe Doamna Petru, vecina mea de la 2, şi mă îndrept spre cafenea. N-am nici un ban la mine, aşa că sper ca Marian să nu-şi fi uitat promisiunea de a face cinste astăzi. Trec pe lângă un grup de 3 băieţi. Unul din ei fluieră după mine, altul mă invită la o bere, iar cel de-al trei-lea mă face târfă că îi ignor. Dacă nu grăbesc pasul am să întârzii.. deja este 7.31. <br />Când ajung în faţa cafenelei, uit de tot. Parcă totul se învârte. Parcă aud mii de voci în jur. Parcă nu e ăla Marian care îmi face cu mâna de la masa sa preferată de la geam. Nu văd, nu aud, nu simt şi nu gândesc absolut nimic.. înafară de figura supărată şi impunătoare a lui Big daddy Boo. Mafiotul secolului are treabă cu mine.. <br />De data asta.. am dat de dracu!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-2894437519924422206?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7582513017180830987.post-58077590454844082792009-12-26T10:16:00.001-08:002011-01-04T03:56:58.518-08:00„Ce-ai fată? Eşti proastă? De când ai ajuns tu la concluzia că doar pentru că ai ceva ţâţe, iar că faţa ta arată cât-de-cât acceptabil doar dacă este îmbibată în 500 g de fond de ten, înseamnă că eşti o vedetă în devenire? Du-te şi te culcă, scumpete, că eşti ridicolă în acea ţinută, iar bijuteriile de pe tine sunt o glumă proastă. Uită-te la tine! Eşti o risipă de oase! Aglomerezi spaţiul! Trăieşti degeaba! Eşti ca o bacterie persistentă care nu moare de-a dracu şi suge orice formă de viaţă peste care dă! Eşti un vierme! Un nimic! DISPARI!!!!"<br /> __________________________________________________________________________<br /> <br />~* Can I touch you there.. touch you deep inside.. Can I touch your heart.. the way you’re touching mine.. *~<br /><br />- Mmmmrrhh….. alo?<br />- Doamne, da’ greu mai răspundem la telefon zilele astea. Ce-ai păţit scumpete, încă dormi?<br />- Dute dracu’ Mariane, e ora 5.48 şi e sâmbătă!<br />- Serios? A meu e 5.50.. să-ţi resetezi ceasul.<br />- Mă piş!<br />- Uu.. cineva s-a trezit cu faţa la cearşaf.<br />- Ah, pe bune? Nu ştiu sigur dar s-ar putea să fie de vină faptul că am dormit numai 3 ore, iar că prietenul meu cel mai bun mă trezeşte cu 2 ore înainte de ora mea de trezire.. dar asta este puţin probabil.<br />- Autch.. nasol. Dacă se ocupă cu dinastea, ţi-aş sugera să-ţi cauţi un alt prieten..<br />- Să ştii că m-am gândit la asta.<br /><br />Marian râde.<br /><br />- Hai, nu fi morocănoasă. Fac eu cinste cu cafea azi. Ne întâlnim la cafeneaua noastră din colţ la 7 jumate.<br />- Dar cafeneaua aia deschide la 8!<br />- Ai uitat că proprietarul mi-e unchi? Va deschide pentru noi. Şi-n plus, e sâmbătă, iar dimineaţa e aglomeraţie pe acolo. Vreau să prind masa mea preferată de la geam.. să observ mişcarea.. înţelegi tu.<br />- Dar.. care aglomeraţie? Singurii clienţi, sâmbăta, la ora 8 dimineaţa în cafeneaua aia dărăpănată, e cuplul ăla în vârstă.<br />- Ştiu. Dar totdeauna ocupă masa mea de la geam! M-am săturat, puştoaico, zău aşa! Nu mai stau la perete nici să mă-mpuşti!<br />- Ştii, Marian.. dacă n-aş fi atât de ciufută în acest moment, chiar m-ai fi amuzat. Însă, prefer să-ţi spun că eşti un bou fără pereche. Cuplul acela e la centimetri distanţă de ortu’ popii iar tu le curmi singura plăcere din dimineaţa de sâmbătă doar pentru că e masa ta preferată?<br />- …Uau, puştoaico, da văd că eşti ciufută rău!<br />- Nu mai spune..<br />- Dacă, într-adevăr n-ai chef de mine, anulăm întâlnirea ..<br />- Nu.. Marian.. nu e vorba despre asta. Ahh, iartă-mă, am dormit prost şi am visat urât.<br />- Despre?<br />- Nu vreau să vorbesc despre asta.. Am visat că mă întâlnesc cu Ramona şi că o fac în toate felurile.. sau ceva de genu, nici n-am înţeles totul prea bine.. oricum, nu a fost plăcut..<br /><br />Marian râde din nou.<br /><br />- Deci nu-mi vine să cred că tu încă mai ai sechele după ea.. Calmează-te păpuşă, dă-on acolo pe Ramona. Habar n-are ce a pierdut.<br />- Putem să nu vorbim despre asta, te rog?<br />- Bine, cum vrei. Oricum, eu aş zice să începi să-ţi dai din nou întâlniri. Lesbiene drăguţe se găsesc destule şi bat la pariu că multe dintre ele ar surâde imediat cum ar pune ochii pe tine.<br />- Mersi, apreciez dar prefer să mă dau la o parte momentan.. chiar nu mai am chef de relaţii.<br />- Bine.. cum crezi. Hai că trebuie să închid. E 6. Ai la dispoziţie o oră jumate să te pregăteşti. <br />- Înainte să închizi, fă-mi o favoare.<br />- Anume?<br />- Promite-mi că nu te vei pune pe râs şi criticat atunci când mă vei vedea.<br />- De ce aş face eu una ca asta?<br />- Că m-am vopsit.<br />- Oh..<br />- Promiţi?<br />- ..De ce? Cât de groaznic arată?<br />- Marian, încetează cu întrebările, oricum mă vei vedea imediat. Vreau doar să-mi promiţi.<br />- Iartă-mă, dar nu pot. Poate voi reuşi cu chiu cu vai să mă abţin de la criticat, dar de râs.. tu-mi cunoşti crizele mai bine ca nimeni altcineva.<br />- ..uau.. mersi.. pentru ăă efort.<br />- Păstrează-ţi cinismul pentru atunci când ne vom vedea<br />- Cu cea mai mare plăcere. Ne vedem la 7 jumate la cafenea. Pa şi pusi.<br /><br />Detest când mi se pune răbdarea la încercare.. totuşi, trebuie să spun că gestul lui Marian este, într-un mod aberanto-metrosexual, a naibii de drăguţ. Auzi.. să mă trezească el cu o oră şi jumătate mai devreme ca să am timp pentru duş, mic dejun şi restul..<br />Ticălosul! De abea aştept să-l privesc în ochi şi să-l bag în decesele maicii sale.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7582513017180830987-5807759045484408279?l=transportatoarea.blogspot.com' alt='' /></div>Lucy`s Ghosthttp://www.blogger.com/profile/10329861235877899492noreply@blogger.com1