Ep.8 - Oceanul îşi plânge de milă cerului

Nu aud nimic, dar pot să jur pe propria viaţă că simt cum zdrăngăne diamantele în geanta mea. Transpir de emoţie şi fericire. Eu! Eu am ajuns să fac asta! Eu port o avere în geantă, comprimată în sute de pietricele transparente.. cea mai dură materie de pe planetă.. iar eu sunt gardianul ei. De mine depinde un transport incredibil de important. Eu am onoarea de a fi prima pe care este experimentată o asemenea cursă şi încep să cred că îmi convine.. Parcă, dintr-o dată.. toată viaţa mea de până acum, copilăria, adolescenţa, facultatea, Ramona.. par o nimica toată vis-a-vis de acest transport.
Cum palpită frica în mine din ce în ce mai tare.. pe atât devine din ce în ce mai important.
Jank este la ce-a de-a patra ţigară şi pot spune că, nu a tăcut nici un minut de când am părăsit aeroportul. M-am oferit eu să luăm un taxi până acolo, dar Jank, din pricina faptlui că pare a se simţi prost că am plătit eu cafelele, a insistat pe ideea-"Dar e foarte frumos afară, şi nu ne grăbim nicăieri.. de ce n-am merge pe jos până la Gyilkos?" Nu m-a deranjat câtuşi de puţin. Îmi place compania sa. S-a oferit să-mi care valiza. I-am zis că nu e nevoie, dar a insistat.. Băiatul ăsta are talent la a convinge oameni prin insistenţe. Cred că de aceea mi-am şi zis că este în ordine să mergem pe jos o bucată.. Nu i-a tăcut gura nici măcar zece secunde pe tot parcursul plimbării noastre. S-o fi gândit, probabil, că îmi este dator cu povestea vieţii sale, de vreme ce eu i-am servit-o deja pe a mea.. Îl ascult timp de un minut, o dată la cinci minute.. nu că m-ar plictisi, dar numai să fiu atentă la autobiografia sa nu-mi arde. Deşi părţile care le-am prins sunt extrem de interesante, prefer să-mi ocup mintea cu un plan de bătaie.. De acum, nu-mi mai permit să fiu puştoaica cu crize de identitate, suferindă după o fostă prietenă, introvertită cu acte în regulă, proaspăt vopsită cu o culoare care, nu că i-ar sta rău, dar, nu o prea reprezintă. Mda, recunosc. Dar ce mă mai reprezintă de acum?! Mafia, crima organizată, contrabanda şi croazierele de lux pe baza actelor false?!
Lara Croft ar fi atât de geloasă pe mine.

Jank începe să gesticuleze.. pare a fi foarte implicat în propria poveste în timp ce-mi explică cum a reuşit să facă o fată să plângă pentru el. Zice că îi zgâria uşa apartamentului ca să îi deschidă şi să o asculte. Patetic. Măcar recunoaşte că nu este mândru de el însuşi pentru ceea ce i-a făcut, dar nici de primit înapoi nu ar primi-o.. cu toate că, chipurile, încă o iubeşte.. Omu' ăsta e prost.
Şi i-o şi zic, fără pic de ruşine.

- Frate, eşti prost.
- De ce, mă rog?!
- De ce n-ai primit-o înapoi dacă încă o iubeşti?
- Pentru că aşteaptă bastardu' unui alt bărbat. Ăsta nu e un motiv suficient de bun? Tu măcar asculţi ce îţi zic?
- Da, dar, dacă încă o iubeşti.. iar ea vrea să fie cu tine, şi nu cu tatăl copilului ei, n-ai putea închide ochii, măcar de data asta?
- Voi, femeile.. Tu fetiţo, tu crezi că vorbesc de vre-o căţea?! Că stăpânul n-o mai primeşte că a fost şi ea o dată în călduri, s-a dus să-şi potolească poftele, şi când a revenit la stăpân la poartă, a dat-o afară pentru că era grea?! Tu te auzi? Aici vorbim de iubita mea, femeie. Aşteaptă un copil care nu îmi aparţine mie. Dacă ăla îi ţine mai bine de cald noaptea, la ăla să rămână! Eu nu mai am ce discuta cu ea!
- Chiar eşti prost..
- Tu eşti proastă! Vorbeşti din perspectiva ta de femeie!

Mă cuprinde cheful nebun de a râde.

- Vorbesc din perspectiva unei femei?! Bine, băiatule, atunci lămureşte-mă.. Tu nu i-ai greşit niciodată cu nimic?
-..păi..
- Nici un 'păi'. I-ai greşit sau nu?!
- Nu ştiu ce înseamnă 'greşit' în vocabularul tău, dar eu n-am lăsat pe niciuna din fetele cu care m-am culcat, însărcinată.
- Şi ce contează asta?! Dacă le laşi însărcinate sau nu?! Ţi-ai înşelat iubita.
- Strict fizic! Niciodată n-am iubit altă femeie cum am iubit-o pe ea!
- Vezi? Vezi?! Aici ai greşit! Ea nu a avut de unde să ştie asta!
- Trebuia să-şi dea seama! De ce ciocăn la toate uşile dacă tot le trântesc în urma mea, pentru a reveni acasă, la ea?
- Repet: Eşti prost! Extrem de prost! Îţi dădeau, cumva, celelalte ce nu îţi dădea iubita ta?
- ...adică?
- Cum adică, 'adică'?! Sexul, mă! Erau mai bune partidele cu celelalte, decât cele cu fata ta?!
- Nu, nu chiar.. cu ea erau speciale pentru că o iubeam, dar ce importanţă are?

Îmi vine să-l lovesc.

- Şi atunci de ce căutai ceea ce îţi putea oferi femeia iubită, altundeva?!
- Nu ştiu.. vroiam să văd ce pierd.. Dar asta nu contează! Eu nu am devenit părintele unei sămânţe străine! Trebuia să ştie în ce se bagă!
- De ce?!? Pentru că s-a săturat să ofteze singură în dormitor în timp ce tu îţi găseai comfortul departe de ea?! Pentru că i se făcea greaţă când veneai acasă pe la trei dimineaţa, mirosind a parfum străin şi ieftin, cu părul ciufulit şi buzele pline de ruj copiat la indigo?! Îi era ciudă, bă boule. O durea. Ai uitat să-ţi consumi nervii în dragoste pentru ea, ca să îi consumi în alte femei. Şi ea are hormoni, şi ea are necesităţi. Te-a înşelat tocmai pentru că tu ai împins-o în braţele altui bărbat.. şi sunt convinsă că a făcut-o ca să se răzbune, nu pentru că ţi-a preluat obiceiul.
- Ce vrei să zici?
- Vreau să zic că.. a făcut-o ca să-ţi distragă atenţia. Ca să-ţi amintească de faptul că există, că e femeie, dar mai ales, că e femeia ta. Că a rămas însărcinată, asta nu şi-a dorit. Nici să se culce cu ăla nu şi-a dorit, dar a considerat-o ultima opţiune să te facă gelos. Să o vrei..
- Habar n-ai despre ce vorbeşti, femeie.
- Femeie?! Nu mă fă să râd. Vorbeşti cu bărbatul relaţiei.

Jank se opreşte din mers şi se întoarce spre mine. Are o sprânceană ridicată şi se vede că e pe cale de a deschide gura să facă mişto de mine, sau să-şi permită un comentariu deplasat. Scuip tot ce vreau să-i zic, ca să-i tai craca de sub picioare, înainte să trântească altă prostie.

- Eu am făcut aceeaşi greşeală ca şi tine. Mi-am înşelat prietena cu cealaltă târfă a mea: facultatea. Ştiu că sună cretin de tocilar, dar nu aveam timp de Ramona. Ce să vezi?! Ca să-mi facă în ciudă, nu s-a culcat cu o altă fată.. s-a culcat cu un bărbat! Unu' cu vârsta aproape dublă faţă de a ei, dar nu i-a păsat. Oricare ar fi fost bun, doar pentru a-mi atrage atenţia. De abea când a rămas însărcinată, mi-a atras atenţia, dar prea târziu. Spre deosebire de fata ta, însă, ea şi-a dorit copilul. De când o ştiu a vrut să fie mamă, şi era clar că, din punct de vedere biologic, era imposibil să îl facă cu mine.. Partea drăguţă e că, acum că a dat de ăla, vrea o mamă şi un tată pentru copilul ei.. nu două mame. Înţelegi? Am rugat-o să nu mă părăsească, dar nu a avut încotro.. Şi acum îşi minte natura sexuală, culcându-se cu libidinosul ăla. S-au căsătorit acum două săptămâni, undeva prin Vegas..

Jank fluieră uimit.

- Da, ştiu.. Vegas! E putred de bogat ticălosu', măcar atât.
- Nu, nu de-aia..
- Da, de ce?
- Nimic.. doar că.. n-am ştiut că.. adică, nu pari a fi..
- Pe invers? Ştiu. Mă mândresc cu asta. Oi fi eu bărbatul într-o relaţie de 'ea/ea', dar nu-mi place să se vadă pe mine.
- Hm..
- Ce?
- Nimic.. Doar că nu încetezi să mă uimeşti..

Fac ochii mari, dar tac. Jank şi cu mine ne petrecem restul plimbării în tăcere. Nu este o tăcere ciudată, ci una strict necesară. Amândoi ne gândim la fostele noastre partenere. Nu mai vrem să vorbim despre ele, preferăm să le păstrăm în intimitatea gândurilor noastre unde, deşi Jank şi cu mine ne îndreptăm, cot la cot, spre o asasină unguroaică, în conştiinţele noastre, mângâiem şoldurile dezgolite a două fiinţe, care coc în pântece rădăcini străine.. mi-e silă. Silă de mine însămi. Şi mi-e dor de Ramona..

- Uite-o, mă scoate Jank din halucinaţii.

După o plimbare de puţin mai mult de jumătate de oră, văd o figură vagă, la capătul străzii. Pare a fi îmbrăcată în negru, sprijinită în coate, cu spatele, de o maşină neagră. Dacă nu mă înşeală privirea de mioapă în devenire, tipa are în cap un blond pai într-o tunsoare pe care eu, cel puţin, o consider a naibii de sexy: Bob inegal, cu cărare pe stânga. Tipa e clasic de arţăgoasă. Nici măcar n-am intrat în raza ei de contact, că deja o plac. Jank îmi dă un cot în coaste. Îmi face cu ochiul. Ce naiba are omu' ăsta?! Crede că am să sar pe Gyilkos doar pentru că arată bine? Incredibil de bine?! Mai bine decât mi-am imaginat că va arăta?!?
Jank şi cu mine ne oprim la doi metri de ea. A trebuit să-mi dezlipesc atenţia de la ochii ei verzi care perforau în creierii mei, pentru a-mi coborî privirea pe restul corpului ei. Poartă un maieu de tip corset, negru, o geacă de piele neagră, pantaloni care se află undeva pe la graniţa dintre colanţi şi latex, tot negri şi ei, şi o pereche de cizmuliţe negre, care seamănă cu cele pe care le am eu în picioare. Tipei îi cad automat ochii pe încălţările mele şi în momentul în care se uită în ochii mei şi zâmbeşte apreciativ, aud cum ceva în mine jubilează. Şi eu îi plac ei!
Ă.. Chiar este transportul ăsta aşa o mare urgenţă?! N-aş putea să mai rămân pe la maghiari vre-o.. să zicem.. două luni?

- Üdvözöljük.

Tipa are un bas pe post de gât. Pe cât e de suplă, pe atât de supraponderală îi este vocea. Habar n-am ce tocmai a zis, dar îmi zâmbeşte, deci e de bine.. Jank, vâzând că am îngheţat de tot, îşi asumă responsabilitatea de traducător:

- Tocmai ţi-a urat bun venit..
- Ă.. cere-i scuze din partea mea că nu ştiu ungureşte.

Gyilkos râde cristalin.

-Ei bine, va trebui să remediem această problemă, nu-i aşa? Drumul e lung..

Slavă cerului! Ştie româneşte.

- Haideţi, gagici, timpul e preţios. Nu vrem să-l lăsăm pe Big Daddy Boo să vă aştepte, nu-i aşa?

Gyilkos îi dă lui Jank o privire de 'ai grijă ce vorbeşti, bă, insectă', şi îmi face semn cu capul să intru în maşină după ce îmi iau la revedere de la Jank. Fără a pune vre-o întrebare, îmi ia valiza din mâna lui Jank, deschide portbagajul, o ridică şi o aruncă înăuntru de parcă ar fi lipsită de atracţia gravitaţiei. După ce încuie portbagajul, se îndreaptă spre locul şoferului şi se aşează comfortabil la volan. Spre marea uimire a lui Jank, tipa extrage o ţigară lungă şi subţire dintre sâni. Se uită la mine pentru a se asigura că am prins faza şi ne trezim amândoi râzând în sincron.

- Ce păpuşă belea e asta.. să ai grijă, puştoaico.
- Am să am..
- Ştii ce ar fi mai grav decât să fi găsită ucisă de blonda asta, pentru diamantele alea?

Înghit în sec.

- Ce?
- Să vă îndrăgostiţi una de cealaltă şi să fugiţi împreună în lume. Cu tot cu diamante.
- Taci bă din gură. De unde până unde o treabă ca asta?
- Sau, am un scenariu şi mai bun decât ăsta!
- Nu vreau să-l aud..
- Ajungeţi amândouă la portughezi, îi daţi diamantele lui Big Daddy Boo, de fericit ce este, vă serveşte cu câte un pahar de vin, din neatenţie nu observă cum Gyilkos îi strecoară otravă în pahar, bea, moare, iar voi rămâneţi acolo, împreună, împărătesele imperiului său mafiot.
- De mult nu am mai râs în sinea mea cu atâta poftă. Omule, eşti nebun! Jur că-mi placi.
- Aşa te vreau, micuţo. Zâmbind..
- Mi-eşti simpatic, să ştii.
- Şi tu mie.

Jank şi cu mine ne îmbrăţişăm sub atenta supraveghere a lui Gyilkos. După o palmă prietenească pe umărul său, mă apropii de portiera maşinii negre a lui Charlize Theron varianta maghiară, când acesta mă strigă.

- Ce e?
- Mersi de lecţie.
- Ce lecţie?
- Ştii ce am de gând să fac de-ndată ce ajung la mine-n apartament?
- Nu. Ce?
- Am să-mi sun iubita. Naşte săptămâna viitoare.. vreau să văd cum se simte şi dacă are nevoie de ceva.

Simt cum mă învăluie o fericire îmbibată în mândrie, atât faţă de el, cât şi faţă de mine însămi. Măcar unul din noi va apuca să-şi repare greşelile..

- Aşa să faci, omule. Du-te şi împrăştie iubire.
- Hai sictir..

Râdem amândoi în sincron, pentru ultima dată.

- Fă-mi o favoare, te rog.
- Zi..
- Ai grijă de tine. Mare, mare grijă. Eşti deosebită, puştoaico..

Îl ador pe omu ăsta cu ochi câş!

- ..Mersi.. Promit să am.. Salut, Jank..
- Pa, Francesca..

Hm.. Francesca.. nici măcar nu mă numesc aşa. Mă uit după Jank, cum îşi pune gluga în cap şi dispare în noapte. Mă urc în maşină şi, nu ştiu de ce, brusc mă simt extrem de intimidată. Gyilkos pufăie ultimul fum din ţigara ei, pe geam, după care îl ridică.

- Ce zici? Le ridic şi pe alea fumurii, sau le las aşa?

Pentru o secundă, nu am înţeles la ce se referă, dar, uitându-mă în jur, observ că maşina ei e tunată până la ultimul detaliu. Parcă tot interiorul e înecat în butoane, mi-e şi frică să mă mişc ca să nu stric ceva. Maşina asta e ca propietăreasa ei: Intimidantă!

- Eu zic să le laşi aşa.. Nu vrem să atragem atenţia asupra noastră.
- Hm.. surprinzător. Pentru o începătoare nu te descurci rău deloc.. Felicitări.
- Vrei să spui că tocmai am trecut de o întrebare capcană?
- Nu o lua personal, e doar procedura.
- Nici o problemă, sunt înţelegătoare din fire..
- În cazul ăsta, ne vom înţelege de minune.

Gyilkos solicită motorul puţin, pentru a-mi da o mostră de ascultat, la cât de frumos îi mârâie.. Dacă nu ar fi fată, aş zice că încearcă să mă impresioneze. Dar cum să nu te impresioneze o fată ca asta? Şi să fiu hetero, mi-ar fi practic imposibil să rămân indiferentă la privirea asta de vulpe, şi mă aştept din clipă în clipă ca maşina ei să-mi facă o festă gen 'Transformers', să ajung să zic 'Da, frate! Le-am văzut pe toate în seara asta!'

- Pregătită?
- M-am născut pregătită.
- Ca să vezi, avem una entuziasmată la bord.
- N-ai nici cea mai vagă idee..
- Ah, serios?

Gyilkos îmi trage scaunul cu mâna dreaptă, mai aproape de ea. La cât de tunată îi este maşina, nu mă miră că îşi mută schimbătorul de viteze şi frâna de mână, cu o simplă mişcare mai în faţă, ca să îmi lipească scaunul de al ei.

- Ce faci?!
- Vreau să-ţi simt entuziasmul. Fac asta de la şaişpe ani, am uitat ce e ăla entuziasm.. transferă-mi o doză, te rog.

Tipa asta crede că se joacă cu mine?!

- Altă capcană?
- Nu, nici pe departe. Practic 'tai chi'.. Eman şi primesc energie.
- Eu practic 'feng shui'.. Eman şi primesc palme de la viaţă. Ah, nu, stai.. doar le primesc.

Gyilkos începe din nou să râdă cristalin.. Motorul încă mârâie, şi noi mai avem încă un ultim pod de traversat.

- Mi se spune Gyilkos.. Oamenilor care mi se par simpatici le permit să-mi spună Gill. Tu îmi eşti simpatică, deci îmi poţi spune Gill. Niciodată să nu mă întrebi care e numele meu adevărat, că n-am de gând să ţi-l spun..

Gill îmi întinde mâna dreaptă, în timp ce cu cea stângă îşi extrage o altă ţigară lungă şi subţire dintre sâni. Îi prind mâna şi i-o strâng cu fermitate. Aproape la fel de ferm ca ea.

- 'Pare bine de cunoştiinţă, Gill. N-am să te întreb care este numele tău adevărat, pentru că nici eu nu-mi permit să îl divulg pe al meu. Trec printr-o criză de identitate momentan, dar ei mă ştiu drept 'Petru Francesca'.
- Petru Francesca.. E drăguţ, îmi place.
- Mie nu.
- Ei bine, mie da. E seducător într-un mod inocent. E chiar a naibii de sexy dacă mă întrebi pe mine.. ţi se potriveşte.

În secunda următoare, Gill îşi aprinde ţigara şi calcă pe acceleraţie. Sunt împinsă cu putere în scaunul meu şi mă străduiesc să-mi pun gândurile în ordine, şi să-mi reevaluez planul de bătaie.

Căcat. Gânduri în ordine? Ăăă, cum ziceam că o cheamă pe fosta mea prietenă?! Raluca? Rebecca?! Roxana?!?