Căcat! O doresc mai mult ca niciodată şi ştiu asta.
Gelul meu de duş pare a avea un miros mai puternic decât de obicei... Nucă de cocos, scorţişoară şi vin.. halal combinaţie! Mirosul de scorţişoară îmi zgârie căile respiratorii, cel de cocos mă calmează, iar cel de vin mă excită. Ce?! Sunt şi eu om.
Ramona mi-a dăruit acest gel de duş. În seara în care mi-a dat papucii şi am ajuns acasă, m-am băgat la duş şi am golit jumătate din sticlă direct în spaţiul de scurgere. Desiur că m-am oprit la timp.. eram extraordinar de supărată, însă, încă o iubeam şi nu vroiam să mă descotorosesc de ea în totalitate.. Hm.. au trecut 4 luni de atunci şi încă mai este gel de duş în acest blestemat înveliş de plastic.. mă chinuie.. nu vrea să se termine. Parcă mă tachinează în fiecare dimineaţă, şoptindu-mi în ureche.. sau, mai bine spus, în nas: ‚te minţi singură. Eu nu pot dispărea.. sunt o parte din tine care niciodată nu va dispărea.. Niciodată, auzi?!’ Pozele cu Ramona, tricoul ei, aşternutul pe care l-am împărţit, nimic nu-mi aminteşte de ea mai mult decât acest gel de duş.
Luala-r dracu! Luala-r dracu că se va termina în curând şi habar n-am de unde voi mai face rost de altul! Poate chiar este o parte din mine, iar oricare alt miros de gel de duş îmi provoacă greaţă. Sau poate că aberez.. sau poate că ar trebui să mă dau pe bărbaţi.
Râd. Ce simpatică îmi sunt uneori…
Bărbaţii.. aveam şaişpe’ ani. Prietenele mele Dana, Carmen şi Cristina, toate îşi pierduseră virginitatea pe la paişpe, cinşpe ani şi mă tachinau continuu că eu încă eram neatinsă. La orele de biologie îmi dădeau coate şi îmi arătau diferiţi colegi de-ai noştri cu degetul, că deh! ‚ăla ar fi perfect pentru tine.’ ‚Ce zici de ăla?’ ‚Ce zici de celălalt?’ Normal că nu le puteam spune că mă atrage Paula din clasa paralelă mai mult decât oricare armăsar pe care mi-l arătau ele. Dacă le-aş fi spus de adevăratele mele orientări sexuale, de care eram conştientă încă din clasa a 6-a, ar fi fugit de lângă mine cu o sută pe oră. Nu ştiu ce dracu e în capul fetelor hetero atunci când aud de lesbiene. Cine se cred? Doar pentru că prefer persoanele care împart acelaşi sex cu mine, nu înseamnă că îmi vine să sar pe toate fetele pe care le văd. Aşa cum ele au anumite genuri în materie de băieţi, aşa am şi eu gusturile mele în materie de fete. Numai şi numai un anumit gen de fată, te rog! Desigur, eram de părere că toate prietenele mele sunt frumoase. Toate aveau ochi luminoşi şi păr impecabil, ca să nu mai vorbim de siluete armonioase şi forme demne de muşcat dar, sincer, nu m-aş fi culcat cu vre-una din ele, nici dacă era să mă plătească.
Din cauza că, într-un fel, mă făceau să-mi fie ruşine de mine, decisesem să-mi fac şi eu, ba din curiozitatede, ba de dragul lor, un prieten. Alex. El a fost primul şi singurul bărbat din viaţa mea. Subliniez: bărbat! Era în ultimul an, deci cu doi ani mai mare ca mine. Ne-am cunoscut în timp ce el era în detenţie iar eu, de servici pe şcoală. Eram în laboratorul de chimie. El trebuia să scrie ce ştiu eu ce prostie, iar eu trebuia să aranjez o serie de 50 de eprubete. Îi transpirau palmele şi încerca să facă o mică conversaţie până când, înainte să sune clopoţelul, şi-a luat inima-n dinţi şi m-a invitat în oraş. Am acceptat scurt şi sec, i-am colectat numărul de telefon şi am plecat acasă. Nu l-aş fi sunat nici în o mie de ani dacă nu m-ar fi frecat fetele mele la icre. L-am sunat într-o seară de sâmbătă. Fetele erau la mine pentru o petrecere în pijamale. Era pe speaker, vocea îi tremura dar tot ce puteam auzi erau prietenele mele chicotind de zor. Ştiu.. ştiu.. tipicul de fete stupide de liceu, dar hey! M-am distrat la culme! Două zile mai târziu, Alex şi cu mine ne-am cuplat. După o lună i-am cedat insistenţelor şi m-am culcat cu el, iar, efectiv, trebuie să spun că a fost exact aşa cum mă aşteptasem: Mult stres pentru o nimica toată. Dana şi Carmen erau în al nouălea cer că ‚în sfârşit am păşit şi eu în lumea celor vii'. Cristina se dădea şi ea fericită pentru mine, când, de fapt, fierbea pe dinăuntru. Abea mai târziu am aflat că era îndrăgostită până peste cap de Alex. Se îmbătase la ziua mea de 17 ani şi mi-a confesat tot, cu lacrimi în ochi şi îmi amintesc cu precizie momentul în care i-a căzut maxilarul când i-am spus fericită „Alex? Chiar îl vrei?! Ia-l! Te rog, ia-l!” În noaptea următoare s-au culcat împreună. A doua zi am avut un motiv să-i dau papucii primului şi singurului bărbat cu care am avut vre-odată legături amoroase. Slavă Domnului!
~* Can I touch you there.. touch you deep inside.. Can I touch your heart.. the way you’re touching mine.. *~
Îmi sună telefonul, iar eu sunt la duş. Trebe să-mi întrerup cascada de amintiri o dată cu oprirea cascadei de apă caldă, pentru a fugi în dormitor udă şi dezbrăcată. Mai este nevoie să menţionez faptul că-mi iau o frumuseţe de trântă pe drum?
- Da?!
- Salut, eu sunt.
- Ştiu că tu eşti, ţi-am văzut mutra pe ecran. Ce este?
- Îl mai ştii pe Big daddy Boo?
Brusc mi s-a ridicat părul de la ceafă.
- Da.. de ce?
- Bun.. pentru că te caută.
- Pentru?
- Discutăm detalii când vii aicea. Vroiam doar să îţi spun ca să te pregăteşti sufleteşte..
- Stai că nu înţeleg... de ce ar trebui să mă pregătesc sufleteşte?
- Răbdare, măi, răbdare.. vei vedea tu.
Brusc, răguşesc.
- Deci.. noi ne vedem azi cu motiv? Adică.. e ceva ce trebuie să-mi spui?
- O, da.
- Ar trebui să-mi fie frică?
- Rămâne de văzut.
- Super, fix asta îmi mai tebuie!
- Încă ceva.. mai ai prăjitură cu afine de alaltăieri seară?
- .. de ce vrei să ştii asta?
- Că vreau să-mi aduci! Mi-e poftă.
- Marian, m-ai scos de la duş ca să mă întrebi dacă am un număr de telefon şi o prăjitură?
- Tu erai la duş?! E 7, femeie!!!
- Şi?!
- Cum şi?!Dacă întârzii te.. te.. te mănânc!
- Bun, atunci, n-o să-ţi mai trebuiască prăjitura!
- Crezi tu! Voi avea nevoie de prăjitură ca să te diger ..Stai puţin.. tu ai ieşit acum de la duş ca să răspunzi la telefon?
- Da!
- Asta înseamnă… că ai răspuns la telefon udă şi dezbrăcată?!
- Pa, Marian!
Marian cu prăjiturile lui cu tot. Acum ce fac? Să reintru la duş sau să nu mai intru la duş? Oricum m-am spălat dar statul degeaba sub jet-ul de apă îmi face bine.. mă calmează. Mai am doar o jumătate de oră timp să mă pregătesc, ceea ce ar însemna că trebuie să mă îmbrac şi s-o şterg dacă vreau să ajung la timp. Mă întorc la duş.. 5 minute poate să mă aştepte şi Marian că doar nu moare, mai ales că îi aduc şi prăjitură. Trebuie să mă calmez.. Big daddy Boo vrea să mă vadă. Asta nu miroase a bine.. asta nu miroase a bine deloc.
Ies de la duş şi mă uit în oglindă. Zâmbesc. Îmi place noua culoare din capul meu. Mă face mai tânără. Merg în cameră ca să mă usuc şi să mă îmbrac. Nu mai am timp pentru micul dejun dar mai am două bucăţi de prăjitură cu afine în frigider. Marian se va supăra că va trebui s-o împărţim, dar măcar să zică mersi că îi aduc. Mă uit din nou în oglindă fără a vedea nimic. Ies din casă la 7.27, o salut pe Doamna Petru, vecina mea de la 2, şi mă îndrept spre cafenea. N-am nici un ban la mine, aşa că sper ca Marian să nu-şi fi uitat promisiunea de a face cinste astăzi. Trec pe lângă un grup de 3 băieţi. Unul din ei fluieră după mine, altul mă invită la o bere, iar cel de-al trei-lea mă face târfă că îi ignor. Dacă nu grăbesc pasul am să întârzii.. deja este 7.31.
Când ajung în faţa cafenelei, uit de tot. Parcă totul se învârte. Parcă aud mii de voci în jur. Parcă nu e ăla Marian care îmi face cu mâna de la masa sa preferată de la geam. Nu văd, nu aud, nu simt şi nu gândesc absolut nimic.. înafară de figura supărată şi impunătoare a lui Big daddy Boo. Mafiotul secolului are treabă cu mine..
De data asta.. am dat de dracu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu